Începutul 

Si pentru ca trebuia s-o fac si p-asta, astăzi voi scrie despre cum m-am hotărât sa-mi fac blog.

N-a fost asa usor, a trebuit sa cântăresc foarte bine dezavantajele si oho, slava domnului sunt o gramada!Prejudecati, reacții negative, bârfa, responsabilitatea dar si asumarea a ceea ce scrii.
M-am temut de fiecare in parte dar evident nu m-au dat înapoi.Ma mai gândisem eu asa in treacăt dar nu spusesem nimanui de frica respingerii ideii.
Si iată-ma intr-o zi cu iu(sotul,asa il voi numi)in masina, fara copii, cum rar se mai întâmpla.Asa, si ii povesteam eu ceva probabil de pe la tv sau net si el in mijlocul povestirii ce credeti ca spune?
-Auzi, tu vorbești cam mult de ce nu-ti faci un blog sa povestești si acolo?
Urat, ce sa zic?Sa întrerupi omu in mijlocul povestirii, si unde mai pui ca mie nu mi se pare c-as fi prea guraliva.In fine,cand mai auzi si de la altcineva îndemnul, pana la pus in practica n a mai fost mult.
Seara, dupa ce am culcat copiii, ma si aflam scriindu-i prietenei mele ideea.Pentru ca am nevoie de suport si încurajare i-am cerut părerea intuind deja ca i va surâde ideea.Dupa ce m a asigurat de tot suportul ei,n a mai fost nimic decat sa scriu.Asa ca voi scrie vrute si nevrute si nimeni nu ma v a întrerupe.Decat eventual copiii dar asta e alta poveste…