Mami, ce culoare are bau-bau?

Publicat de de Anna Georgescu

  Aseara, cand ne pregăteam de nani, bag copilul in pat, il învelesc bine, ii dau ursuletul si dau sa plec sa-l culc pe următorul.

Cand sa ies, auziți ce ma intreaba:
-Mami, ce culoare are bau-bau?
Eu, speriata, sa am timp sa ma gândesc la un răspuns ,ma fac ca n-am inteles si-l mai intreb o data.
-Doamne sfinte, ii zic.
Nu exista, mami bau-bau!
-Ba da, mami, e un cântecel.
Nu mi e frica de bau-bau …si lui Dani (colegul de gradi)ii e frica, ca vine noaptea la el.
Incercand sa l conving, ii spun ca nu exista asa ceva decat in cântece si pe Dani probabil il sperie mamica lui ca sa fie mai cuminte. 
Nu stiu cat a priceput dar restul serii a continuat sa ma strige de vreo 2 ori, probabil ca nu l-am convins 100%.
Eu nu l-am speriat niciodata cu nici o arătare fantastica si eram tare mândra ca nu se teme de întuneric, ca doarme singur de pe la 2 ani si ca  noaptea cand se trezeste vine la mine in dormitor si ma roagă sa l duc la el sa l învelesc.
La vârsta asta cred ca e groaznic ce-si poate imagina bietul copil.
Sa traiesti cu teama, de cate ori se stinge lumina, ca o sa vina o chestie neagră si urata sa te manance.
Mi-e groaza numai cand ma gândesc.
Trebuie sa iau măsuri rapid si sa-l conving ca asta e doar o păcăleala.
Nu-mi doresc sa-si dezvolte dezvolte vreo manie ca e rau de mine.
Mai ales cand ramanem singurei.
Cunosc cazuri, la care teama de bau-bau si de întuneric persista si in adolescenta. Chiar la mine in familie.
Am un nepot care va merge la liceu si care probabil speriat si el in copilărie cu asa ceva, nu iese singur noaptea sau in întuneric nici sa-l tai.
Dar el e super inteligent si si-a asumat teama si ori de cate ori vine vorba recunoaște si chiar face haz de necaz.
N-as vrea sa dormim toti intr o camera, chiar vreau ca fiecare sa aiba spațiul lui.
Asa e cel mai bine pentru toti.
Ce pot sa fac e sa vorbesc cu educatoarea sa-l asigure ca nu-i nimic adevarat, pe Ipad sa nu mai asculte cântecelul buclucaș si sa sper ca nu-l va mosteni pe varul. 😀

Gata cu hainele de bune!

Publicat de de Anna Georgescu

   Tin sa va anunț ca am inceput „revoluția”!

Asa pofta de viata mi-a dat soarele de ieri…

Am lâncezit destul, a venit primăvara, m-am scos de la naftalina.😜
Ce tot, n-am timp, n-am timp?
 Trebuie sa-mi fac singura, sa am grija si de mine pentru ca nimeni n-o face  in locul meu.
Copiii nu mor daca lipsesc o ora si nici casa nu arde.
Mesele mele nu conteaza.Sa fie copiii mâncați.
Somnul meu începe sa devină utopic, macar sa fie ei odihniți.
Bai lungi si relaxante?
Ehe…un vis…facem repede un dus pe fuga.
Mereu se găsește cate ceva de facut asa încât la mine nu ma mai gândesc aproape deloc.
Dar începând de azi, gata!
Nu mai păstrez eu deloc hainele frumoase de bune.
Zic mereu ca sa nu le port, sa le păstrez pentru ocazii speciale.
Pai, care ocazii speciale?La mine toate zilele sunt la fel.
Câteodată nici nu mai stiu ce zi e.
Ca e marți, ca e duminica tot una mi-e.
Sau pentru cand avem vreo petrecere din joi in paste?
E păcat de ele sa stea uitate si ponosite in dulap cu lunile.
Unele s-au demodat cu eticheta pe ele.
In ultimii ani am fost ba gravida, cat China, ba lehuza fara chef, ba alaptatul…
Acum fiecare zi trebuie sa fie specială.
Am de gând sa le imbrac pe toate si chiar sa-mi mai cumpăr.
Viata e foarte scurta, trec anii pe nesimțite, daca nu fac ceva acum o sa-mi para rau mai tarziu.
Presimt.
Cosmeticele au expirat uitate intr-un portfard obosit.
Abia daca am timp sa ma dau cu crema cand ies.
Daca o tin tot asa o sa încep sa ma intreb daca mai sunt femeie sau bărbat.
Am inceput cu dentist, epilat, tuns, d-astea de primăvara 😂continuam cu shopping,mult shopping …
O sa fac numai lucruri care ma binedispun, o sa am grija sa ma simt frumoasa in fiecare zi.
O sa fac duminica din fiecare zi din restul zilelor mele.
Mie chiar imi placea sa fiu gătită si aranjata.Asa ca daca ma vedeti pe strada gătită de mama focului sa știți ce se intampla.
Nimeni nu ma vrea neingrijita.
Intr-adevăr, copiii ma iubesc oricum, dar eu trebuie sa-mi recapăt încrederea in mine.
Lui iu, n-o sa i placa pentru ca o sa umblam la bugetul familiei si pentru ca e reticent la schimbări.
Imi pare rau sa-l anunț dar imi voi duce planul pana la sfarsit.
Oricum, in final se va reîndrăgosti de mine, eu voi avea mai multa energie, iar copiii vor avea o mamica fresh.
Toti o sa avem numai de câștigat.

De ce sa credem in Dumnezeu?

Publicat de de Anna Georgescu
Pentru ca azi e sărbătoare, vreau sa vorbim despre credința.
Am un milion de motive pe care le-as putea enumera pentru care eu cred in El, dar o sa încerc sa le înglobezi pe toate in cateva.
In primul rând pentru ca exista.
Nu stiu daca al ortodocșilor al catolicilor, al evreilor sau al islamiștilor e Cel adevarat, dar Unul pentru toti sigur exista.
Exista pentru ca de cate ori I-am cerut ajutorul, mi-a aratat calea pe care sa o urmez.
El a ramas Unul,  numai oamenii s-au dezbinat.
Mi-a arătat de atâtea ori ca este Viu, încât acum nici nu ma mai îndoiesc.
Haideți, sa va propun un experiment!
Luați o sticla cu apa si una cu agheasmă si lăsați-le intr un loc impreuna timp de cateva saptamâni.
Sau chiar si mai putin daca nu aveti rabdare.
Veți vedea ca apa din sticla s-a stricat, iar agheasma e la fel de proaspăta.
Cum va explicați?
Apa din agheasmă nu are nimic in plus decat Duh Sfant, cu care a fost sfințită.
Beți din ea si veți simți o stare de bine, mai multa putere, rabdare, iubire.
Cat de singuri cred ca se simt aceia care atunci cand sunt supărați nu pot zice”Doamne-ajută !”
Care nu pot cere iertare cand se simt pedepsiți, care n-au cui cere ajutor si îndurare.
Dupa ce am citit Biblia am inteles mai bine tot ceea ce inseamna El.
Am învățat ca daca te rogi cu lacrimi sincere tot ce ai nevoie iti va fi dat.
Am învățat ca numai daca ierți poti fi si tu iertat.
Am învățat ca daca ai necazuri in viata, Dumnezeu te încearcă, iti arata ceva din care ai de învățat , are un plan pentru tine.
In nici un caz nu te pedepsește.
Iti ia um om de langa tine pentru ca altceva mai bun te așteaptă.
Cum poti sa nu crezi in El cand vezi miracolul Lui langa tine in fiecare zi?
Uita te la copiii de langa noi, la o floare care te încânta cu mirosul si culorile ei, la un peisaj care ti taie respirația, la curcubeul care apare dupa ploaie.
In fiecare exista cate o părticică din lucrarea Lui.
Numai sa le privim si ne simțim mai bine.
Daca aveti nevoie de ceva in viata voastră (fie sa alungați o boala ,fie va trebuie liniste, fie aveti nevoie de putere)rugați-va si iar rugați-va!
Dumnezeu asculta durerile tuturor si lacrimile fierbinți ale noastre nu vor rămâne fara răspuns.
El ne aude durerea noastra si ne judeca dupa faptele noastre.
Sa urmam cele 10 porunci ale Lui e greu in vremurile noastre.
Dar sa urmam 5, sau 3 sau cate putem, si El va vedea bunăvoința noastra.
Sa-I multumim in fiecare zi pentru șansa de a ne trezi dimineața sanatosi.
Sa ne multumim cu tot ce avem in viata noastra si El ne va da mai mult.
Nu va da nimănui mai mult decat poate duce, sa-si spuna in gând cei încercați de necazuri
Caile domnului sunt necunoscute noua.
Cu ajutorul științei am aflat multe lucruri la care pana acum nu aveam un răspuns.
Dar un singur lucru nu poate nici omul nici știința sa afle: ce ne aștepte ziua de maine.
Asta numai El cunoaște si pentru asta sa ne rugam in fiecare zi.
Sa fie langa noi in fiecare minut căci de iertarea Lui avem nevoie mereu.
Doamne ajuta!

Ma sperie atâta responsabilitate

Publicat de de Anna Georgescu

  Ce poate fi mai greu decat sa crești un copil fara nici un ajutor?

Sa crești doi copii.😃
Sa manance cand trebuie, trei mese,doua gustări…mai important, sa aiba ce sa manance adica sa gătesc.
Sa fie îmbrăcati bine, sa doarma la prânz, sa fie spălati si schimbați.
Sa ai timp de joaca si sa te pui la mintea amândurora.
La ambii am urmat aceiași pași.Si totuși sunt diferiți.
Primul a avut unele probleme de sanatate si a fost mai ocrotit.Sau ca a fost crescut numai de noi, si nu e obișnuit cu alții….
Cert e ca e o fire mai retrasa, nu foarte sociabilă la prima vedere, usor timid si introvertit, rar inițiază el o discuție.
Ma rog, asa e firea copilului.
Al doilea, e fix pe dos.
Rade si se împrietenește foarte usor, chiar întinde mânuțele sa-l ia in bratela oricine si ne binedispune permanent.
Acum, stau si ma gândesc.Oi fi greșit undeva?
Recunosc ca l am cam ferit de pericole.
Pe bebe 2 l am lasat mai mult  se descurce singur, pentru ca timpul a fost împărțit la doi, mesele nu mai sunt respectate cu strictețe pentru ca ma pot baza pe sân oricând si oriunde.
E sănătos si in afara de cateva răceli luate de la fratior,n-a avut nimic grav.
Pe primul rar il dădeam in brate cuiva.Mi se părea ca nu-l tine bine.
Il iubeam atat de mult încât nu suportam sa fiu departe de el sau sa nu stiu ce face in fiecare moment.
Azi imi dau seama ca l am neîndreptățit.Poate ar fi trebuit sa l las sa aleagă uneori, sa-l încurajez mai mult spre independența.
Dar nu e tarziu nici acum.
E un copil bun care ,sigur, are si el toanele lui, dar spre deosebire de alții el e liniștit si ascultător.
Asta e un avantaj fiindcă are rabdare cu frățiorul lui, il protejează, si asa imi dau seama ca el si-a luat rolul de frate mai mare in serios.
E greu sa ma descurc singura cu amandoi.Mai ales cand nu e si tati acasa.
E o corvoada uneori si recunosc ca obosesc.
Sunt multe de facut, mi-ar trebui o zi cu 48 de ore sa le pot face pe toate.
Cel mai des renunț la somn si asta se resimte.
Dar urma de piure găsită intamplator întinsa pe gat, in mijlocul ședinței cu parintii, sau spălatul pe dinti in chiloți cand ma trage de pantaloni sa-l tin in brate, e de neprețuit.
Chiar daca ma simt speriata de atâta responsabilitate,omuletii mei, depind de mine in fiecare zi.
Trebuie doar sa am grija sa nu-i dezamăgesc!
Ma hrănesc cu zâmbetele lor si ma bucur de ei acum.
Maine nu vor mai fi la fel. 

 

Prajitura cu mere

Publicat de de Anna Georgescu
 Pe langa un dus fierbinte, facut unghiile sau moțat, gătitul e in top 3 preferințe!
Cand alergi toata ziua dupa un bebelus care n-are stare nici in somn si cu un toddler care vorbește non stop, simt nevoia de ceva dulce, pentru energie.Cred ca de aia si prefer sa gătesc prăjituri in mod special.
Si pentru ca azi e sâmbăta, va dau si voua rețeta mea de cea mai buna prăjitura cu mere.Pufoasa, aromata, delicioasa, se topește in gura.
Ingrediente:
6 oua
1 cana de zahar
1 cana de ulei
2 căni de faina
1 praf de copt
Esențe(rom,vanilie,ce preferați)
Un praf de sare
8 mere  mari rase si călite cu putin zahar si scortisoara.
 Bateți cu mixerul sau cu telul ouăle cu zaharul pana se topește zaharul si apoi încorporați si restul ingredientelor.
Compozitia se împarte in doua părți egale.Se pune prima parte in tava pe hârtie de copt si se lasa in cuptor pana se întărește putin cat sa țină merele pe ea.
Eu am cuptor electric si o las cateva minute la 170 de grade.
Punem apoi merele rase si cealaltă jumătate de compoziție si o lăsam pana se rumenește usor.
Pofta buna! 

           

A trecut un an

Publicat de de Anna Georgescu

image

Cand am aflat ca sunt gravida a doua oară am plans de m-am prăpădit.

Bietul iu, nu știa cum sa ma mai împace.Mi-a promis, săracul, cate-n luna si-n stele.
Nu-mi venea sa cred.Mi se părea o gluma proasta.
Am fost amărâta aproape o luna.
S-o iau de la capăt cu grețuri, balonări, nașterea, stiam ca iar n-o sa ne ajute nimeni…si Georgi nici nu avea 2 ani.
Ce sa mai?Eram devastată.
Noi întotdeauna ne-am dorit 2 copii, dar nici chiar asa repede.
Pentru mine aveam deja copilul perfect, ma gândeam cum mai pot iubi inca un copil?E posibil asa ceva?
In fine, sarcina ușoară, nastere groaznica.La prima fost greu, la a doua mai greu, chiar daca stiam deja ce ma așteaptă.(despre nastere trebuie articol separat)
Acasa, am fost singuri, ne-am descurcat binișor.
Ne-am împărțit taberele, tati un copil, mami un copil, aveam sarcini bine stabilite.
Am suferit mult din cauza ca nu mi mai puteam petrece timp cu cel mare.
Nou-născutul cerea atenția mea permanent, si asta ma facea sa ma doară inima, asa rau era.
Ma durea mai tare cand vedeam cat de înțelegător era Georgi si cat de mult ma ajuta sa fac fata situației.
Am intrat in rutina, iar bebe creștea fara sa-mi dau seama.
Primul zâmbet, primii pași, dansul lui cand aude muzica, m-au facut sa ma îndrăgostesc iremediabil.
Mananca cu asa pofta la sân de-mi vine sa-l alăptez pana la majorat.
Sa nu mai zic cat e de vesel si isteț .
Cand ii privesc cum se joaca amandoi, cum Georgi ii explica cate ceva si el face ochii mari,cum se tine de a bușilea prin casa dupa el,n-am bucurie mai mare.
Nu pot sa cred ca mi a fost frica.
Nu pot sa ceed ca n am avut încredere in Dumnezeu ca ma va ajuta.
Astazi nimic nu ma mai sperie, simt ca am putere sa cresc 10 copii, nu numai 2.
Alica al meu împlinește un an.
Un an in care ni s-au schimbat viețile tuturor.
Un an in care ne-a facut zilele pline de veselia lui molipsitoare.
Mai aveam atâta dragoste de oferit si eu habar n-aveam.
Ma bucur mult ca l-am avut acum, altfel, as fi fost o nefericita care si-ar fi copleșit unicul copil cu o tornada de atenție si grija.
La multi ani, iubirea noastra!
Mami, tati si frățiorul te iubesc mult!
image

Ne aleg tot pe noi…

Publicat de de Anna Georgescu

De ce ne-a ales pe noi?

V-ati intrebat vreodată cum se face, ca alesul nostru a avut si el de ales la un moment dat si ne-a ales pe noi?
De ce ne a ales pe noi si nu pe altcineva?
Întotdeauna va exista cineva sa fie mai bun, mai frumos, mai deștept decat noi.
 E lumea plină de femei.
Nu l-a obligat nimeni.Nu i-a pus nimeni pistolul la tâmpla  sa ne aleagă.
Pentru el, noi am fost si suntem, cat timp suntem impreuna, cea mai buna versiune.
Putea sa fie oricare alta in locul nostru.
Cand eram impreuna la inceput, si venea sa ma ia de acasa,sa iesim in oras, eram asa entuziasmata…
Ma simțeam cea mai specială din lume.
Batea săracu aproape 30 km, dus-întors, pentru cateva ore.
Si n-avea nici masina, il aducea cate un prieten.
Dar alea erau cele mai frumoase ore pentru mine.
La întoarcere  ne pupam pana ne usturau buzele 😂, si adormeam fericita simțind inca mirosul lui in parul meu.
Astăzi imi dau seama si recunosc ca nu fac bine ca  m-am obișnuit cu fericirea.
Chiar si asa, trebuie sa nu uitam ca iubitii nostri fac o alegere in fiecare zi.Aceea de a se întoarce acasa la noi de fiecare data.
Ne-a ales pe noi sa ne iubească, sa ne faca mirese si apoi mamele copiilor lor.Desi nu întotdeauna in ordinea asta😂.
Poate a întâmpinat greutăți la un moment dat.
Sau cineva s-a opus iubirii noastre.
El a simțit ca e cazul sa lupte pentru noi știind ca are pentru ce si ca nu va fi dezamăgit.
Si a luptat.
E mulțumit de alegerea făcută .
E fericit si împăcat ca nu a greșit alegându-ne.
Ne arată asta in fiecare zi pe care o trăiesc alaturi de noi.
In copiii pe care ni i-a dăruit.
In amintirile frumoase pe care le-am strâns dealungul anilor.
In îmbrățisarea calda dintr-o noapte friguroasă si in zâmbetul frumos ce-i luminează fata cand ne facem frumoase pentru vreo petrecere.
Chiar daca acum nu mai recunoaștem,  noi vom rămâne  sexul slab.
Vom avea mereu nevoie de un bărbat in viata noastra pentru siguranța si pentru protecție.
Cel pe care-l avem deja, e tot ce ne trebuie.
Dumnezeu a ales asa pentru noi si trebuie sa-I multumim in fiecare zi ca ne a deschis ochii si inima spre sufletul nostru pereche.
Si lui sa-i multumim ca deși are de ales, ne alege tot pe noi, de atâția ani de zile, sa ne iubească si sa aiba grija sa nu ne lipsească nimic, știind ca doar langa noi isi găsește liniștea.

Barbatii sunt niste copii mai mari

Publicat de de Anna Georgescu
Se spune ca bărbatului nu i trebuie decat doua lucruri ca sa fie fericit:mancare calda si sex.
Asa usor sa fie sa întreții o căsnicie?
Eu zic ca e mai mult decat atat.
Daca le are pe amândouă si el tot nu e fericit?E îmbufnat si obosit,plictisit si nesuferit,morocănos si fara chef de nimic?
Ce ne facem atunci?
Renunțam si noi?Incercam sa l scoatem din stare?Sau necertam cu el ca nu e cum am vrea noi sa fie?
Eu cred ca noi, femeile, ne-am obișnuit sa fim doar noi iubite si apreciate.
Si asa si trebuie, ca noi ducem greul casei.Stam cu copiii, facem mancare, avem grija de educația lor, ținem casa, intr un cuvânt.
De multe ori, însă ne lăsam pe noi sa le fie copiiilor bine.Sa aiba ei de toate,ce e la moda acum, haine scumpe, tablete, sa fie cei mai cu mot.
Barbatii sunt si ei tot niste copii(mai mari).Si atunci cand apare un copil, chiar daca nu se plang niciodata si nu pare, ei se simt neglijați.
Au si ei nevoile lor, vor sa fie iubiți, înțeleși, răsfățați.
Chiar daca ne gândim ca ei n-au asa multe de facut, nu e vina lor. Mamele duc greul.
Ii neglijăm si pe ei dar si pe noi.
Si apoi, dupa nopți nedormite,cu copiii taraș toata ziua, cui ii mai arde?
Te gândești ca el doarme toata noaptea, nu ca tine.
Ziua sunt altele, mancare, curățenie, si retur.
Noi cand ne mai odihnim?
Dupa aproape 4 ani, noi am inceput sa mai iesim si fara copii
La un film, la restaurant, la cumpăraturi.
Doamne, ce bine e!
N-as fi crezut.
Va recomand macar o data pe luna.
Uneori ma mai intreaba si prietena mea:”
„Si, ce mai era, fata, pe la mall?”
Pai eu de unde sa stiu?Ca de bucurie am mers numai in figuri.
Cine-mi mai dădea de nas?
Daca mai vad si părinți d-aia de week-end(care atunci au timp pentru copii) ma ntorc măreață, ca eu sunt fara ai mei si-spun mai incet…”N as putea…”😂
Oricum, pe mine ma omoară practica.
Nu prea sunt genul sa-l bibilesc, dar daca-mi fac timp dupa ce culcam copiii si pentru noi,se mai duce din tensiune.
Tot ce trebuie sa fac e sa ignor oboseala si rutina, sa gasesc metode noi de a ne descoperi.
Știm cu toții ca sexul face cam 50% intr-o relație, dupa doua
cezariene, se duce chefu’.Rau de tot.
In special in primele luni cu bebe acasa, eu ziceam ca nu-mi mai trebuie in viata mea!
Dar nu putem,n-am mai exista ca si cuplu.
Eu am încercat si am descoperit o dragoste coaptă si mult mai multe lucruri comune care ne leagă.
Trebuie sa reaprindem flacara, sa ținem cont si de nevoile celuilalt si incet, incet sa ne amintim de ce ne-am îndrăgostit unul de celălalt.

Noi ne certam

Publicat de de Anna Georgescu

Noi ne certam.Vrem nu vrem,la cateva zile ne incaieram.Ca de altfel, toata lumea.

Cine zice ca la ei in familie e numai lapte si miere, minte.

Inainte sa facem copii ziceam ca n o sa ne certam in fata lor.O mai facem câteodată si regret enorm.
Dar Georgi meu e asa destept!
Cand simte ca începem sa ridicam tonul, ne distrage atenția:ori ne striga, ori ne arată ceva..Cert e ca ne dam seama imediat ne pufneste rasul si o lăsam balta.
Oricum noi ne certam numai din lucruri grave:firimituri, lumina aprinsa la baie, farfurii in chiuveta, aeriseasc prea des.
D-astea de neacceptat.
Inainte eu eram aia cu nervii dar de cand cu copiii am învățat sa fiu mai răbdătoare.Sotul inca nu,n-are rabdare mai rau ca aia mici.
La noi mai merge asta cu comunicarea.Mai stam de vorba, discutam, adica mai mult eu.Ii mai explic, astea ca astea sunt prostii sa nu irosim timpul cu certuri inutile.Cateodata merge. Altădată imi sar si eu din pepeni.
„Ce tot tipi, draga, din nimicuri?
In Africa mor oamenii de inaniție si tu mori de nervi ca e geamul deschis la baie?”
Ca sa ne împăcăm facem compromisuri.Eu iert destul de usor, deși mai bombăn o zi in urma.
Sa sărbătorim ii fac cartofi prăjiți, preferații lui.
La fel si el, ca ultima data mi a cumpărat lalele.
Toata chestia e sa o lasi mai moale cu orgoliu, asta ne nenorocește.
„De ce sa ma duc eu sa ne împăcăm?”
Sau:” el a fost de vina”
N are nimic,ce conteaza?
Mai du-te si tu.Viata e scurta, trece pe langa noi certandu-ne.
Câteodată cand vad ca începem sa ne ciondănim, ma închid intr-o camera cu unul dintre copii, de preferat cel mare, si povestim, radem, ne gâdilam… Mai iesim cand simțim c-a trecut pericolul.
Asta mai funcționează uneori la noi.
Acum, cu vârsta, parca nu mai suntem asa aprigi la manie,ne-am mai maturizat, daca pot sa zic asa.Ne dam seama cand greșim sau cand exageram si întotdeauna ne cerem scuze.
Ii spun mai mereu.Suntem sanatosi, avem doi îngerași de copii, avem o casa(chiar doua), o masina, mancare sa punem pe masa.
Ce ne mai trebuie,fraților?
Ce nu ne ajunge?

Scrisoare pentru mama mea

Publicat de de Anna Georgescu

  Draga mama, 

Am crescut la tara si suntem 4 surori.De cele mai multe ori ne-a fost greu,cu lipsuri multe, necesitați si dorințe si mai multe!Copilăria a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea.
Ne făceam papuci din lemne si culcuș răcoros vara intr o căruța pe care bietul tata urma sa o vândă.

Ne băgam acolo toate si ne puneam oglinda si pieptăn si rujurile tale.
Beam Pepsi si mâncam marmeladă aduse de tata pe sub mana de la fabrica.
Cand ne cumparai salam si pepene ne strângeam toti la bucătăria de vara si abia ne ajungea cate o felie pentru fiecare.
Intotdeauna tu si tata mâncati ce rămânea de la noi ca nu cumva sa nu ne ajungă.
Iarna transformam heleșteul in patinoar, iar daca se intampla sa se spargă gheata eram mustrate de rasul blând al tau cu care ne facea sa uitam sperietura.
Sa cumperi haine de scoala la 4 copii nu-i usor.
Sa le speli de mana, mai ales iarna, e groaznic.
 Mergeam vara la târg la Negresti cu  vreun unchi de al tatei si mâncam pepene la căruța.
Ciubucul luat de acolo era cel mai dulce si mai bun.
Plângeam cand nu-mi luai cate o jucărie văzuta la alți copii,dar ma bucuram cand imi promiteai sandale noi.
V-am supărat rau cand am mai crescut.Ne certam pe haine, fumam, ne puneam piercing-uri cu toate ca eram ținute din scurt.
Fugeam pe ascuns la discoteca si abia daca aveam voie pe la poarta.
Te vedeam plângand cu orele de fiecare răutate in parte.
Astăzi regret enorm ,stiu cat ai suferit.Sunt si eu mama si regret fiecare lacrima de amărăciune de-a ta.
Azi stiu ca imi vroiai doar binele.
Azi ii multumesc din tot sufletul pentru tot ce ne-a oferit.
Pentru facultate.
Pentru pachetele trimise la cămin.
Pentru haine si mancare.
Pentru educație.
Pentru tot ce sunt si voi deveni.
Datorita tie azi suntem niste familiste convinse.
Iti sărut mâinile muncite scumpa mama si nu-ti voi putea mulțumi niciodata îndeajuns pentru faptul ca ai renunțat la tine si la viata ta pentru noi.
Il rog pe Dumnezeu sa te lase langa noi cat mai mult timp ca sa-ti putem arăta ca a meritat. 
Te iubim!
Miori,Ione,Cristina si Ana.