Ca un părinte grijuliu ce ma cred, am încercat întotdeauna sa le ofer copiilor mei cea mai buna îngrijire.
M-am documentat, am citit mult despre parenting dar parca, cu cat citesc mai mult cu atat stiu mai putin.
Nu de putine ori m-am izbit de niste stereotipuri sau chiar superstiții.Chiar de la nastere, unele.
1.Sa începem cu infasatul bebelușului.Facut corect,adica doar la mâini legat lejer, nu strâns, ii poate oferi bebelușului sentimentul de siguranța pe care l avea in uter.
Mai ales in ultimele saptamâni cand el nu mai are loc asa mult sa se miște, iar infasatul ii poate oferi starea de bine pe care o avea in burtica.
Ce ne facem însă, cand vine mama,bunica,etc., si ne spune sa i înfasam picioarele strâns ca sa nu-i iasa strâmbe.Atunci le spunem frumos ca nu e necesar, si ca poate risca displazie de aduca luxație, la unul sau ambele solduri, afecțiune deloc de neglijat.
Asa,sa continuam.
2. Sa nu-i tai unghiile pana la botez.
Nu stiu cum ar putea rezista bietul copil,ca ai mei s au zgâriat pe fata inca din prima zi de viata.La al doilea chiar am avut in bagajul de spital o trusa de unghii, ca sa nu mai astept pana ajung acasa.
3. Sa nu l strigi pe nume pana la botez.Inteleg ca nu e creștinat dar copilul are un nume scris pe un certificat,deci exista si nu cred ca s-ar supăra Dumnezeu pe mine daca mi-as striga copilul pe nume.
4. Sa nu manance peste pana la un an.
Foarte rau.il lipsești de o sursa de proteine si nutrienți foarte importantă.Sa nu mai amintim de acizii omega 3 extrem de importanți in dezvoltarea creierului.
5. Sa-l dai de grinda de Anul nou.
Pe asta n am înțeles-o nici acum.In afara de „c asa e bine”…n am primit nici un răspuns pertinent care sa ma faca sa-l dau.
Ultima si cea mai gravă.
6. Sa-l tunzi pe piele dupa ce-i tai moțul.
Tăierea moțului e un ritual păgân, n-are de a face cu credința, si eu am facut acest lucru dar doar ca un motiv de petrecere si nimic mai mult.
Sa-l tunzi pe piele mi se pare cel mai umilitor lucru pentru un copil.Sentimentul de neajutorare,ca nu se poate apăra, e un lucru foarte grav.La fel si faptul ca nu se mai recunoaște si va fi chiar speriat cand se va privi prima data in oglinda.Asta il poate marca pe viata.
Parul nu-i va creste mai des in nici un caz.Textura sa oricum se schimba treptat începând cu vârsta de 3 ani.Adica firul devine mai gros si ii mai dispare din moliciunea specific bebeluseasca.
Tunzandu-l pe piele,practic, sari peste cateva etape.Firul de par va creste mai gros si mai aspru.
Mi-e greu sa cred ca daca ar avea de ales,bebelușului i-ar placea sa-si rada parul.
Oricum,in chestiuni de creșterea copilului fiecare decide ce considera ca e bine pentru copilul sau.
Eu continui sa le spun oamenilor care se feresc sa nu exagereze cu complimentele, ca pot sa o faca linistiti,nu e nevoie sa-i scuipe de deochi pentru ca nu cred.
ANNAZIDEZI 
Mai am un subpunct:caciulita pe cap dupa baie sau pur si simplu seara la culcare!:0Caciulita bat-o vina mi-a mancat ceva nervi,cam toata lumea a observat ca nu am pus copiilor caciulita si nimeni n-a pierdut ocazia sa ma mustre aprig pt ”neglijenta”….iar eu tot ca mine am facut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa,ai dreptate.trebuie inclus si asta pe lista.
Oricum,e bine împământenită ideea asta la noi,eu aud si Adulți care daca fac baie nu mai ies afara in ziua respectiva.
Asa ca…de copii ce sa mai zic?
ApreciazăApreciază
Reblogged this on annazidezi.
ApreciazăApreciază
Enervanta rau vorba asta cu Asa se zice. Asa e bine, mama! 😱😵
ApreciazăApreciat de 1 persoană
” asa e bine” pentru cine?
Cand esti la inceput de drum de mamica, lumea ar trebui sa lase sfaturile si sa încurajeze mămicile la rabdare sa si poată descoperi puiul de langa ea.
Urăsc sfaturile gratuite si fara argumente solide.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
👍
ApreciazăApreciat de 1 persoană