Superstiții la copii?

Ca un părinte grijuliu ce ma cred, am încercat întotdeauna sa le ofer copiilor mei cea mai buna îngrijire.
M-am documentat, am citit mult despre parenting dar parca, cu cat citesc mai mult cu atat stiu mai putin.
Nu de putine ori m-am izbit de niste stereotipuri sau chiar superstiții.Chiar de la nastere, unele.
 1.Sa începem cu infasatul bebelușului.Facut corect,adica doar la mâini legat lejer, nu strâns, ii poate oferi bebelușului sentimentul de siguranța pe care l avea in uter.
Mai ales in ultimele saptamâni cand el nu mai are loc asa mult sa se miște, iar infasatul  ii poate oferi starea de bine pe care o avea in burtica.
Ce ne facem însă, cand vine mama,bunica,etc., si ne spune sa i înfasam picioarele strâns ca sa nu-i iasa strâmbe.Atunci le spunem frumos ca nu e necesar, si ca poate risca displazie de aduca luxație, la unul sau ambele solduri,  afecțiune deloc de neglijat.
Asa,sa continuam.
 2. Sa nu-i tai unghiile pana la botez.
Nu stiu cum ar putea rezista bietul copil,ca ai mei s au zgâriat pe fata inca din prima zi de viata.La al doilea chiar am avut in bagajul de spital o trusa de unghii, ca sa nu mai astept pana ajung acasa.
 3. Sa nu l strigi pe nume pana la botez.Inteleg ca nu e creștinat dar copilul are un nume scris pe un certificat,deci exista si nu cred ca s-ar supăra Dumnezeu pe mine daca mi-as striga copilul pe nume.
 4. Sa nu manance peste pana la un an.
Foarte rau.il lipsești de o sursa de proteine si nutrienți foarte importantă.Sa nu mai amintim de acizii omega 3 extrem de importanți in dezvoltarea creierului.
 5. Sa-l dai de grinda de Anul nou.
Pe asta n am înțeles-o nici acum.In afara de „c asa e bine”…n am primit nici un răspuns pertinent care sa ma faca sa-l dau.
Ultima si cea mai gravă.
 6. Sa-l tunzi pe piele dupa ce-i tai moțul.
Tăierea moțului e un ritual păgân, n-are de a face cu credința, si eu am facut acest lucru dar doar ca un motiv de petrecere si nimic mai mult.
Sa-l tunzi pe piele mi se pare cel mai umilitor lucru pentru un copil.Sentimentul de neajutorare,ca nu se poate apăra, e un lucru foarte grav.La fel si faptul ca nu se mai recunoaște si va fi chiar speriat cand se va privi prima data in oglinda.Asta il poate marca pe viata.
Parul nu-i va creste mai des in nici un caz.Textura sa oricum se schimba treptat începând cu vârsta de 3 ani.Adica firul devine mai gros si ii mai dispare din moliciunea specific bebeluseasca.
Tunzandu-l pe piele,practic, sari peste cateva etape.Firul de par va creste mai gros si mai aspru.
Mi-e greu sa cred ca daca ar avea de ales,bebelușului i-ar placea sa-si rada parul.
Oricum,in chestiuni de creșterea copilului fiecare decide ce considera ca e bine pentru copilul sau.
Eu continui sa le spun oamenilor care se feresc sa nu exagereze cu complimentele, ca pot sa o faca linistiti,nu e nevoie sa-i scuipe de deochi pentru ca nu cred.
Reclame

„Ba,da buna s-a facut!”

Intr-una din zilele trecute, ma hotarasc sa merg cu mezinul la grădinița sa facem si noi poze pentru 8 Martie.Da, stiu, suntem prea mici, dar profitam de matusa educatoarea.😜

Si mergând eu aproape in fuga,cu o mana împingând carutul cu alta desfacandu-mi parul dintr un  mot oribil pe care-l fac dupa baie si nu-l desfac decat afara, aud pe cineva cum ma striga.
 Cine era?Un prieten de distracții din facultate.Spun prieten pentru ca la un moment dat printre sutele de despărțiri dintre mine si iu,l am lasat sa creadă ca nu e doar un prieten atunci cand cineva i-a spus ca m-a vazut in masina lui.Ce?El n a fost niciodata gelos, macar putin, sa ma simt si eu bine.😜
Asa, ne salutam si trecem in revista ultrarapid ce am mai facut in ultimi 7, 8 ani.
Dupa ce-i spun despre iu, ca ne-am împăcat atunci si apoi ne-am căsătorit, avem 2 copii, brusc ma simt bătrâna.Chiar asa repede trece timpul?parca mai ieri eram fara nicio grija, mereu machiata, mai tot timpul prin oras cu fetele.
In fine, imi iau la revedere scurt, suparata in sine de trecerea anilor si aud cum ii spune cuiva din masina:”Ba ,da buna s-a facut !”
Si apoi,ho,ca parca n-au trecut atâția ani degeaba.Am o familie frumoasa fara de care nu m-as imagina, deci mai mult decat mi am dorit.

Si chiar daca n-a sunat prea frumos,sa fiu „buna” complet nearanjata, mi se pare perfect!

Nu mai suport plângăcioșii 

Ce gândești asta atragi.Esti cu zâmbetul pe buze,binedispus, in viata ta vor urma lucruri grozave.Esti morocănos, ursuz cu capsa pusă, nimic bun nu te așteaptă.

Cu alte cuvinte…energia pozitivă e la moda si face bine ca e.

In primul rând, încearca sa te descotorosești de vampirii de energie.Oricine s-a întâlnit macar o data cu unul.O persoana care pur si simplu te sleiește de puteri.Cavorbește mult si in tot ce face găsește ceva negativ sau care încearcă sa te convingă ca un lucru care tie iti place este de fapt rau.Simti in preajma lui ca te sleiește de putere.Tine-i la distanta pe astfel de oameni.
In al doilea rând nu te lasa copleșită de stres,găsește un lucru pozitiv in orice si înlătura cat posibil gândurile rele,starile de nervozitate numărând pana la 10.
Sa știți ca am aflat ca funcționează lucrurile acestea.Ce rost are sa înjuri la semafor?culoarea nu se schimba mai repede, mai bine da volumul tare unei melodii care iti place, va trece timpul mai usor.
Cel mai greu e cu copiii.Cand te grabesti foarte tare si tocmai ai încuiat usa el vrea masina albastra in cele mai aprige țipete.Decat sa plângă tot drumul mai bine te întorci, dureaza maxim 2 minute.Usor de zis, greu de facut.
Insa, de cand am comorile astea de copii, am învățat sa am mai multa rabdare si cu mine dar si cu ei.
Personal, nu suport oamenii care tot timpul se plang de cate ceva:nu doarme copilu’, nu ma inteleg cu soacra,serviciu nașpa,  sau cea mai grea, aia cu „iar e luni?”Am si vazut pe Facebook o replica la asta cu lunea-mondays are fine, is your  life that sucks.😂
Noi, femeile facem asa in general.Barbatii sunt ceva mai flexibili si mai relaxați.Unele femei fac asa sa atragă compasiunea altora, in special a soților.Merge o perioada, apoi se obișnuiește cu tine plângându-te si nici nu te mai ia in seama.
Eu am încercat si am vazut ca nu mi-e de nici in folos sa-mi pierd cumpătul, recunosc nu-mi iese mereu dar mai încerc.Cel mai adesea e dupa cateva nopți nedormite din cauza unei viroze de-a mezinului, cand ma intreaba iu de ce-l las sa scoată șervețele umede.Asta fiind momentul meu  de respiro. Atunci uit pentru cateva minute faza cu număratul, si-mi amintesc altele mai rele, dar important e ca mai încerc…