Doua luni de blogareala

Publicat de de Anna Georgescu

  

Hei, blogul meu tocmai ce a împlinit doua luni.
Ce repede a trecut timpul si ce repede a crescut blogul meu.
Deocamdată n-o fac pentru bani, iar vizitatorii unici sau vizualizările nu ma interesează prea tare, deși au fost si 1000 pe zi.
Ceea ce pentru un blog aflat la inceput de drum cu articole scrise exclusiv pe telefon, inseamna enorm.
Am intrebat multe persoane ce părere au despre faptul ca scriu.
Unele mi-au facut complimente, altele au tăcut in semn de nesustinere, altele au fost categoric împotriva.
Pai, sa le luam pe rând.
Mama, e clar împotriva. N-are internet dar toata lumea ii spune cam despre ce scriu si chiar daca a plans cand i-am citit ce am scris de ziua mamei, tot n-am induplecat-o.
„Bine, e frumos, dar acum șterge. Cat o sa fie scris acolo? Ce ti-o fi plăcând tie sa stie toata lumea despre viata noastra, nu stiu…”
In ultimul timp ii place ca scriu despre Dumnezeu, cu asta e de acord.
Cineva mi-a spus ca scriu ca n-am ce sa fac.
Hmm, cu doi copii mici sa n-ai ce sa faci? Nu prea cred.
Da’ respectivul n-are copii, de unde sa stie?
O prietena: ” Da, bine ma, o sa citesc, lasa-ma cu blogu’ p…”😂
Acum zice ca e dependentă 😘
O sora: ” Sis, ce proasta esti! Mi-au dat lacrimile.”
Sunt persoane pe care nu le-am vazut niciodata si care ma încurajează foarte mult.
O doamna chiar a ținut sa ma întâlnească intr-o zi sa-mi poată spune ca ii place foarte mult.
Nu stiu cum sa le multumesc.
N-am crezut niciodata ca o sa se ajungă la momentul in care cuvintele mele sa emoționeze oamenii.
Sunt copleșită si nu ma pricep deloc sa le răspund pe măsura susținerii lor.
Ma bucur de asemenea ca am întâlnit bloguri pe care le citesc regulat si oameni din spatele lor de la care am multe de învățat.
Pana in urma cu cateva luni chiar credeam ca nu am nici un talent.
Cum se pricep unii la pictat, sau la croșetat, la cântat, etc. Ei, eu ziceam ca sunt anti-talent. 
Acum nu mai cred asta, imi place ce fac si stiu ca mai am multe de învățat si că treptat o sa reușesc.
Eu sunt sigura ca nu plac multora. Si nici cu ce scriu eu nu sunt de acord, dar știți ceva?
Nu conteaza deloc, pentru ca si cei care ma susțin si cei cărora nu le place, ma citesc oricum.o fac asa de curioși, sa aiba ce sa comenteze.
Asa ca…ce mai conteaza?
Scriu aproape numai noaptea cand copiii dorm si e liniste in casa.
Am prietene bune, care m-ar putea asculta dar aproape toate sunt departe de mine.
Uneori ma simt singura si asta e relaxarea si refugiul meu.
Imi place sa scriu si cat timp numărul celor care ma susțin e categoric mai mare decat al celor împotriva, voi continua s-o fac.
Si aia care sunt împotriva, sa stea cuminți, ca acuș le pregătesc un articol. Sigur nu le-ar placea.
Sa va mai cer părerea?
Sau v-am speriat?

Scrisoare pentru soacra mea

Publicat de de Anna Georgescu

  

Draga mama soacra,
Ne-am cunoscut prea devreme si a trecut prea mult timp pana sa devenim rude.
Am fost prima prietena adevarata a fiului tau pe la 15, 16 ani.
Ce minte aveam atunci?
Nu erai obișnuita sa iubească alta femeie si poate m-ai neîndreptățit .
Nu m-am suparat atunci, acum nici atat.
Am fost mici, rebeli, am facut greșeli, v-am suparat fara ca macar sa știm.
Am fost nepoliticoasă, răutăcioasă si posesiva.
Inca sunt chiar daca fac eforturi sa nu mai fiu asa.
Sa-ti amintești mereu ca ai fost si tu ca mine si eu voi fi ca tine pentru ca viata a facut sa am si eu baieti.
Au trecut momente peste noi care ne-au apropiat.
Altele care ne-au facut sa ne uram de moarte.
Din toate am avut de învățat.
De dragul lui am învățat sa ne suportam si ne-am apropiat independent de voința noastra.
De dragul lui m-ai acceptat si m-ai facut sa ma simt parte din familia voastră.
Sunt zile in care ne înțepam din vorbe, din priviri, altele in care radem din orice.
Suntem genul: nu ne suportam dar ni se face dor uneia de alta.
Ne iubim chiar daca poate nu vrem sa recunoaștem si nu ne-o spunem niciodata.
Vreau însă, sa ma lasi sa greșesc.
Sa nu-mi arati mereu cum trebuie facut.
Vreau sa învăț din greșelile mele.
Vreau sa ne lasi sa facem si lucruri iresponsabile.
Viata e scurta si vom avea de ce sa ne amuzam mai tarziu.
Fii de acord cu noi, susține-ne si îndreaptă-ne discret pe calea buna.
Daca insisti, ne punem de-a curmezisul, exact ca niste copii încăpățânați.
Ai ghinionul de a fi sinonima cu răutatea. 
Soacra = Zgripțuroaica 
Nu esti asa. Ai suflet bun. Stiu asta.
Ne-ai aratat fara sa vrei.
Si vrem sa ne mai arati.
Poate nu stim mereu ce e bine pentru noi dar nici nu ne obliga sa vedem.
Poate asta ne face sa fim mai îndârjiți.
Fii blânda si buna, ai grija de noi si nu te vom dezamagi niciodata.
Eu te felicit suncer pentru cea mai de pret moștenire lăsată.
Barbatul sensibil, bine crescut amabil si iubitor pe care mi l-ai încredințat mie.
N-o sa te pot înlocui niciodata si nici nu-mi doresc asta.
Vei rămâne marea lui slăbiciune toata viata.
Aveti o legătura aparte pe care o cunoaștem toti, nu multi se nasc in aceeași zi.
Vreau sa ai încredere in mine ca e pe mâini bune si la fel ca tine, n-as face nimic care sa-l necajeasca.
La fel si eu am încredere in tine.
Mi-as lasa copiii oricând pe mana ta pentru ca stiu ca ii iubesti si câta grija le porți.
Ma rog pentru sănătatea ta, sa ai zile multe pe pământ.
Imi doresc sa ne apropiem si mai mult si nu vreau sa lipsești nici macar o zi din viata noastra.
Iti multumesc pentru toata grija si ocrotirea pe care ne-o porți si pe care noi o percepem obositoare uneori.
Pentru asta sa ne ierți.
Te iubesc.
Cu drag, nora.

La multi ani, iubiții mei!

Publicat de de Anna Georgescu

  Ba iubi, mai stii ma, cand am ramas corigenți la chimie ca stăteam toata ziua pe holuri sa ne  pupam?

Sau cand ai facut operația aia mai mult sa ne împăcăm?
Sau cand ai sărit de la doi ca sa nu întârzii la întâlnire?
Sau cand ma plimbai in cârca prin parc?
Cati ani au trecut de atunci?
Prea multi parca.
Azi s-a mai dus din voiosia ta.
Si parca mici rasul nu mai e asa sincer ca atunci.
Nu mai avem timp sa ne amintim de ce am ramas atat unul langa altul.
Suntem mereu pe fuga.
Nu mai avem rabdare unul cu altul si am devenit lenesi in a ne exprima.
Asteptam sa-i vedem mari sa ne putem face timp mai mult pentru noi.
Greutățile ne-au unit si ne-au despărțit.
Iubirea a fost cea care ne-a adus înapoi de fiecare data.
Azi vreau sa-ti spun ca eu n-am uitat nimic din viata noastra.
O sa am rabdare si o sa-ti amintesc mereu de ce ne-am ales unul pe altul.
Cat am luptat cu prima sarcina.
Cate emoții, cate griji…
Prima bătaie a inimii bebelușului nostru e greu s-o uitam vreodată.
I-am pus numele tau in semn de prețuire si respect.
Cand o sa fie mare vreau sa fie ca tine.
Sa iubească frumos si nebun.
Sa fie îndrăzneț si curajos.
Sa fie bun si blând, amabil si politicos.
Sa cumpere suc si înghețată fetelor.
Chiar daca ai putea fi mai răbdător cu el, stiu ca esti cel mai bun tata.
Sunteti de nedespărțit, dormiți, mâncați, va plimbați impreuna.
Astăzi va sărbătoresc si din toata inima va spun ca va iubesc cel mai mult.
Voi sunteti baietii mei mari care au grija de noi astia mai mici.
Sa va fie viata frumoasa si luminoasa ca o zi de primăvara.
La multi ani!

Știau toti ca te inseala numai tu nu

Publicat de de Anna Georgescu

Asta cu înșelatul a stârnit multe controverse.

Mai întâi, nu e vorba despre mine. Eu nu l-am prins p-al meu.Sau m-o fi inselat si n-am aflat. Inca😂
Oricum, bătaia lui n-o mananca nimeni. Cu asta as începe si ar urma multe altele dar prefer sa-l iau prin surprindere daca s-o intampla, doamne fereste.
Nu d-alta, dar mai citeste si el blogul si zic sa nu-i dezvălui tot.
Apoi sunt femei care stiu ce fac ai lor si accepta tacit.
Sau daca se revolta, o fac pe amante si nicidecum pe bărbați.
Pai, foarte rau. Ca doar nu ti-l violează amanta. Omu vrea, o cauta, poate ii da si bani, poate ii aduce cine stie ce beneficii.
Ca de, asa-i in tenis.😂
Aia poate asa stie sa se întrețină, sau poate are o afinitate pentru însurați ( am întâlnit si d-astea ).
Al tau are familie, el trebuie sa fie responsabil, sa se gândească la jurământul facut in fata lui Dumnezeu.
Nu amanta.
El te face de ras, nu aia.
Ca te iei de ea, o bălăcărești, o bati, etc… E fix degeaba.
Problema e la el.
Daca renunța aia, vine alta si ce faci? Le bati pe toate?
Si mai e o chestie.
Cand omu e smecher si te face si stiu toti prietenii numai tu nu.
Asta cred ca doare rau.
Aia nu zic nimic sa nu se bage sa-ti strice căsnicia, deși daca a facut asa e deja stricata oarecum.
Sa te mândrești cu omu tau, sa zici ca el e perfect, iti face toate poftele si va iubiți mult, si aia sa tacă sau mai rau sa rada in spate.
Asta e de departe cea mai nasoala.
In fine, o sa mai discutam pe subiect.
Începe sa-mi placa.

M-a înșelat. Il iert?

Publicat de de Anna Georgescu

Trebuie sa scriu despre asta.

Mai întâi sa va spun ce întrebare ma chinuiește pe mine.
O fi existând cupluri căsătorite care nu s-au înșelat niciodata?
Ca mi-ar placea sa le întâlnesc.😜
Ce ne facem daca ne inseala?
Mai întâi sa spun din capul locului ca eu nu sunt de acord cu asa ceva.
Orice s-ar intampla, comunici, discuți, încerci sa fie bine, faci orice iti sta in putere sa va înțelegeți bine.
Sau te desparți, cel mai corect de ambele părți.
La ce s-o mai tii încurcata pe biata nevasta, daca tie iti zboară mintea la altele.
Nu te refugiezi repede in brațele unei bezmetice care nici nu-si da seama ce face.
Ca, sa te încurci cu unu însurat e grav, zic eu.
Pe de alta parte, trebuie luate in vedere si motivele de ce-a facut asta asa.
Poate n-ai mai avut timp de el, nu i-ai oferit ce avea nevoie,l-ai neglijat. Ceva trebuie sa se fi schimbat in relație.
Ori intervin copiii, ori nu mai esti asa receptivă la nevoile lui. Oricum vina  lui 100% nu e niciodata. Poate decat daca e vreun afemeiat. Acu’ nu trebuie văzuta numai greseala lui. Asta daca mai esti realista, ceea ce nu prea cred in momentele acelea.
Eu nu stiu ce as face si nici nu vreau sa ma gândesc macar.
Dar zic si eu, ca daca omu’ a avut o rătăcire, combinata si cu o lipsa de afecțiune din partea femeii;
Daca regreta sincer, adica sa jure pe roșu, pe ma-sa, pe ce o vrea el,ca nu mai face cat o trai;
Daca si-a învățat lecția si daca femeia este dispusă sa ierte, merita iertat.
Fara sa ti se întâmple e usor de zis.
Atunci cand te simți trădată, umilita, cand încrederea si asteptarile ti-au fost călcate in picioare, e foarte greu.
Dar nu imposibil. Chiar daca nu înțelegi cum a putut sa-ti faca asa ceva, el care spune ca nu poate trai fara tine.
Orice om greșește si orice om merita a doua șansa. Iartă-l!
Dar si daca te hotărăști sa ierți, pai ierți.
Nu-ti amintești la prima cearta, nu-i reproșezi la orice pas, nu-l bănuiești ca obsedata.
O faci ca la carte. Ierti si gata.
Ca in cazul in care se mai intampla sa stii ca nu mai ai ce sa ierți, ca tu nu mai ai nicio vina si ca si-a facut-o cu mana lui.
De cei care trăiesc cu altele cu anii, sunt multe de spus, se face separat😂
Acum, fiecare face cum simte, dar daca e dragoste adevarata si tu simți asta, mai da-i o șansa.
Poate n-o sa-ti mai găsești perechea.
Poate n-o sa va mai potriviți asa cum o faci cu el.
Poate o sa-l cauți pe el in fiecare posibil pretendent.
Poate o sa-ti rămână gândul la el mereu si peste ani n-o sa ti-o ierți ca ai lasat orgoliul sa va despartă.
Voi ce ati face?
Ati putea ierta?

Graviduță 

Publicat de de Anna Georgescu

 

 Anul trecut de 8 Martie cand eram cat China si ma simțeam tot cam asa, am primit cel mai frumos cadou: o sedinta foto.

Iubi e un dragut, mereu ma surprinde si nici de data asta nu s-a dezis.

Mi-a spus cu o seara inainte ca de dimineața trebuie sa fiu gata ca vine fotograful.

Doamne sfinte! Si apuca-te Ano, sa-ti răsucești parul, sa te lustruiești c-am stat toata noaptea sa ma bibilesc.

Cand m-am trezit, imediat m-am băgat la machiat, sa fiu gata cand vine omu.

Rezultatul o sa vi-l arat si voua.

Mi-a placut tare mult ideea dar si cum a iesit.

Chiar daca pe ultima suta de metri nu te mai simți deloc sexi sau atrăgătoare, eu am reușit sa ma distrez si sa ma simt bine.

Am o amintire frumoasa dintr-o perioada cu care n-o sa ma mai întâlnesc.

Ma bucur ca am facut-o si p-asta, a fost cel mai frumos cadou in acea perioada.

Peste fix 12 zile, sarutam pentru prima data, baiatul fara de care sedinta foto n-ar fi fost posibila.

  

Il iubeam deja… 

 

Prima lui poza 

M-am chinuit ceva, sa știți.

Nu e foarte comod sa stai asa la aproape 37 de saptamâni. 

 

Inima mea.

S-a distrat si el cu noi. 

 

Pure love… 

 

😂 

 

Mandra cu ce ascund in burtica 

 

Din iubire… 


Uuu, ce sa-ti povestesc 😂 

Ultima poza in trei👪 

 Daca aveti ocazia, nu ezitați, veți rămâne cu amintiri frumoase! 

10 motive de recunoștință 

Publicat de de Anna Georgescu

1. Sunt recunoscătoare pentru fiecare zi in care pot vedea lumina zilei.

2.Sunt recunoscătoare pentru sănătatea familiei mele.

3. Sunt recunoscătoare ca iubirea din liceu nu s-a pierdut si s-a transformat in împlinirea mea sufleteasca.

4. Sunt recunoscătoare tuturor persoanelor din viata mea, care imi cunosc greselile si decid sa ma iubească in continuare.

5. Sunt recunoscătoare parinților mei pentru tot ce au facut pentru mine.Nu le-a fost usor.

6. Sunt recunoscătoare pentru binecuvântarea de a fi mama.

7. Sunt recunoscătoare unei profesoare din facultate care m-a ajutat absolut dezinteresat.

8. Sunt recunoscătoare surorilor mele pentru ca exista si ma sprijină la nevoie.

9. Sunt recunoscătoare pentru casa, masina si mâncarea pe care o punem zilnic pe masa.

10. Sunt recunoscătoare iubitului meu ca exista si ca ma alege pe mine in fiecare zi.


De ce sa facem copii

Publicat de de Anna Georgescu

  

 Cand apare un copil in viata noastra, atrage dupa sine o mulțime de responsabilități.
Gata cu somnul!
Acum noaptea-i pentru joaca, schimbat, hrănit si orice altceva decat somn.
Kilograme in plus, sâni lăsați, căderea parului, stres, depresii post-natale, sunt numai cateva lucruri pe care le îndurăm de dragul de a avea un copil.
Cam tot ce făceai inainte de asta, acum nu mai e posibil.
Timp, timp, tot timpul din lume il dedici lui.
Plus ca mai e si ultra dependent.
Nu se îmbracă, nu se hrănește si nu adoarme singur .
Vrea numai la mami in brate aproximativ doi ani.
Unii vor copil ca asa e la moda.
Alții ca un moft.
Alții ca-si doresc partenerul/a.
Alții sa nu îmbătrânească singuri, iar alții  ca pur si simplu iubesc copiii.
Oricum ar fi toti sfârșesc prin a ne îndrăgosti, uneori chiar pana la dependentă de ei.
De zâmbetele lor inocente.
De mânuțe mici si grase.
De piele moale si catifelată.
De mirosul lor de bebelus…
Suflete calde si pure care se aciuiaza pe langa casa omului si nu se mai dau duși decat multi ani incolo.
Cei care inca n-au copii, le spun sa faca repede.Cat sunt tineri si au rabdare.
Asta iti trebuie cel mai mult.
N-o sa va para rau, va promit!
O sa trăiți ceva ce o sa va transforme ca si oameni.
Nu amânați momentul cu anii.
Anii aceia ar fi putut fi anii copilului tau.
Nu e usor sa-l crești dar e mult mai greu sa traiesti lipsit de dragostea lui si de ceea ce iti oferă venirea lui pe lume.
Nu stie nimeni cum e cu copil, pana nu ai unul. 
Poti sa citesti mii de carti, sa asculti sute de sfaturi si ponturi, nici unul nu e despre copilul tau.
Al tau e unic si e minunat nu doar ca-l iubesti tu, ci pentru ca asa e.
Abia cand se naște iti dai seama de miracol.
Pentru ca, practic asta e.
Un miracol nascut din iubirea a doua persoane care se potrivesc. 
Eu cred ca daca traiesti multi ani cu un om fara sa aveti copii, nu sunteti compatibili.
Nu va potriviți.
Găsiți-va perechea,mergeți mai departe.
Iubesti copilul vecinului sau al unei rude, mine nimic pe langa cum o sa-l iubesti pe-al tau.
Nu trăiti săraci toata viata.
Exista un singur copil perfect si acela e al fiecărei mame.
Sa traiesti o viata fara sa cunosti cum înăuntrul tau creste un copil, e cea mai mare nefericire .
Nu ne garantează nimeni ca va avea grija de noi cand vom fi bătrâni.
Eu sincer, nici nu -mi doresc asta.
Sau ca nu ne vor părăsi niciodata, sau ca vor fi mereu acolo cand vom avea nevoie de ei pentru simplu fapt ca am facut același lucru pentru ei
Nu despre asta e sa fii părinte.
Oferi fara sa ceri ceva in schimb.
Te străduiești ca omul pe care-l oferi societății mai tarziu sa te faca mândra ca i-ai dat viata.
Si cu toate astea decidem sa facem copii.
Ne sacrificam o parte din viata in schimbul unor mogâldețe care cand se cuibăresc la pieptul nostru simțim cea mai mare rasplata.
In ei ne retrăim copilaria.
Lor le dăruim ce n-am avut noi niciodata.
Le arătam posibilități nebănuite pana atunci noua.
Le creăm noi oportunități.
Renuntam la noi, ca sa aiba ei tot.
Le dam timpul nostru si nu ne pare rau.
Prin ei noi trăim mai departe…

Nisip kinetic

Publicat de de Anna Georgescu

Aflată in top 3 jucării din SUA, nisipul kinetic mi-a atras atenția prima data pe internet.

Recunosc, nu sunt o împătimită a jucăriilor.

Au grămezi si fara sa le mai cumpăr eu. Insa pe acesta chiar l-am dorit.

Asa ca in loc de un cadou oarecare, la ziua de nastere, am rugat pe cineva sa ne ia nisip kinetic.

Aseara l-am si testat.

Are consistentă unei plastiline, foarte usor de modelat, foarte usor de strâns.

Cand il tin in mana, daca nu strâng pumnul, se scurge asa usor… O senzație tare placuta.

A construit căsuța, masina, nu mai vroia nici sa se culce de dragul lui.

Daca vreti o jucărie utila si 100% ecologică pentru copii, va recomand nisip kinetic cu mare drag.

Am ramas placut impresionata, chiar si eu care nu prea ma las cucerita cu una cu doua.

Mi-e dor de biserica mea…

Publicat de de Anna Georgescu

 

 Nici nu mai stiu cati ani au trecut de cand nu am mai fost la biserica in perioada Pastelui.

Si mi-e dor rau de o Denie d -aia in care biserica mea de la tara e plină de lume.

In care forfota copiilor face uneori imposibil auzirea slujbei.

Dar in care vocile lor cânta cu atâta frumusete prohodul încât uneori mi -au dat lacrimile.

In care mirosul lumânărilor si caldura din-nauntru imi dădeau o moleșeală placuta. 

Mi-e dor sa-mi cumpere mama haine de paști pe care sa le imbrac mândra la Înviere, de mirosul de proaspăt  si curat dupa ce zugrăvește bucătăria.

De miros de lumânări si lumina adusă in casa cu mare grija.

De mâncarea cea mai gustoasa pregătită de mama pana noaptea tarziu.

De focul din fata bisericii unde ciocnesc barbatii oua, dupa slujba.

Si anul asta nici nu am postit.Mi s-a parut ca o fac degeaba pentru ca nu ma pot abține intru totul de la gânduri rele sau alte pacate.

Cati sunt care nu mananca de dulce dar nu vorbesc cu aproapele lor.

Sau dușmănesc sau bârfesc, mint sau inseala.

De ce mai mănânci cu post?

Pe cine păcălești?

Pe Dumnezeu sau pe tine însuți?

Abia astept sa crească copiii mei sa-i iau noaptea, sa le arat tot ce-am trăit eu cand eram ca ei.

Ce frumos era de Înviere cand mergeam pe ulița călăuziti doar de lumina lumanarilor si de pe punte se auzeau chiotele noastre de bucurie.

Am exagerat cu melancolia dar sărbătorile acestea m-au gasit mai trista decat de obicei pentru ca sunt departe.

Daca mi-a parut rau vreodată rau ca nu am bona, acesta e cel mai bun prilej s-o fac.

Doar o strofa din Prohod s-o cant, mi-ar mai potoli oleaca dorul.

Ma gândesc la cei care sunt acum acolo.Nici nu stiu cat sunt de norocoși, si cat de aproape sunt de Dumnezeu prin cântarea lor.

Întoarceți-va acasa de sarbatori,macar si cu gândul si nu uitați niciodata de unde ati plecat.

Aprindeti o lumânare pentru iertarea păcatelor si mulțumire si închinăciune.

Eu asa o sa fac.

Va doresc tuturor sarbatori fericite si lumina Invierii sa va lumineze si sa va încălzească sufletele. 

Doamne ajuta!