Hai, ma lăsați cu moda asta?
Cica, mai nou, serbarea nu e buna deloc pentru copii.
Ca stresam copilu’ , ca-l chinuim ca nu stiu ce, ca nu stiu cum… Ca in Suedia sau in Danemarca nici vorba de asa ceva.
Foarte bine, sa nu faca. In Romania e un fel de tradiție, la sfârșitul anului sa se faca un program artistic cu copiii.
Mie mi se pare ca serbarea asta l-a transformat pe G al meu.
Cat e el de timid si de rușinos, sa vezi ce tare si frumos a spus poezia.
Mai sa-mi dea si lacrimile.
Avea atâta încredere in el si căpătase o putere in glas de nici nu ziceam ca e al meu.
Eu, stiindu-l cum se pune el de-a curmezisul cand vrea cineva sa faca ceva, eram sigura ca n-o s-o asculte pe doamna educatoare.
Da’ de unde? A dansat baiatul meu si s-a conformat întocmai.
Si ca sa avem de ce sa ne amintim peste ani, am avut parte si de un episod amuzant.
In mijlocul serbării, venit cu ursuletul de acasa, sa-l audă ce tare spune poezia, se pomenește si G al meu: ” Mami, vreau sa ma vada ursu meu „!😂
Ursul lui care rămăsese la tati situat prin ultimul rând.
Si da ursu’ din mana in mana pana in fata pe-o măsuță de unde l-a privit toata serbarea.
Am observat ca serbarea l-a facut sa devină conștiincios si curajos si i-a dat multa încredere in el.
Nicidecum nu l-am vazut vreo clipa constrâns sau obligat de situație sa faca ceva. Chiar înaintea dansului cand il schimbam mi-a spus sa fiu atenta la dans ca o sa fie funny. 😂
Asa ca, eu sunt de moda veche, iubesc serbările si sentimentul de emoție si mândrie pe care-l trăiesc cand imi vad puiutul pe scena.
Abia o astept pe următoarea.
ANNAZIDEZI 
Hi, hi, ce frumos e piticul tau verde. Din toamna gata, si mandra mea mare va merge la gradinita. Abia astept serbarile. Abia astept sa ii fac coronite!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa mult am așteptat aceasta perioada… Nu se compara cu nimic.
ApreciazăApreciază
M-a atras titlul articolului (pe Facebook) si dupa ce l-am citit m-a „lovit” ceva. Sper sa nu te superi ca iti scriu asta, dar mi s-a parut ciudat ca te bucuri de usurinta cu care se conformeaza copilul tau? Din punctul meu de vedere, copilul tau (la fel ca toti ceilalti) a simtit presiunea pusa pe umerii lui si a facut ce a putut mai bine pentru a te multumi pe tine, pe”ursu”, pe invatatoare, etc. Ce a facut pentru el? Cu ce a ramas? Increderea o capata cand face ceva din proprie initiativa, nu atunci cand este impins de la spate sa o faca. Iti mai aduci aminte cum te simteai tu la serbari? Probabil si tu erai o timida (asa te vad eu din poze, o fiinta sensibila). Si eu la fel si de aceea uram serbarile si privirile critice ale adultilor. Personal, articolul tau imi pare ca demonstreaza exact opusul: serbarile astea sunt mai mult pentru parinti decat pentru copii. Un spectacol despre al cui e mai bun, mai frumos, mai destept fara a aduce avantaje reale copilului. Pentru mine competitia de la scoala/slujba a generat o forma de incrancenare in dorinta de a face mai mult in directia ceruta (conformare), nu spre a face ceea ce imi doresc.
Sunt doar ganduri care ma rod pe mine si poate gresesc. Cu drag!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Serbările mele au fost sărbători păstrate cu grija in suflet.
Ele m-au ajutat mult in dezvoltarea mea ulterioară si m au făcut sa nu ma tem niciodată de vorbitul in public, interviuri si poate tocmai de aceea am urmat si la școala aceeași direcție: comunicarea si relațiile publice.
Mulțumesc mult, pentru gândurile bune si imi pare sincer rau ca a trebuit sa suporti serbările deși le urai.
Te asigur ca au fost serbări la care G nici măcar n-a vrut sa se ridice si pentru mine a fost absolut in regula. Daca cooperează sau nu e alegerea lui si i-o respect.
O zi buna!
ApreciazăApreciază