Eu vara nu am somn

 
Asa se doarme pe lenjeria cumpărată de aici.

Spre disperarea mea, mezinul se trezeste in medie in fiecare dimineata la ora 7.30. Si eu ma lupt cu bieții ochi sa-i tin deschiși inca vreo ora dupa.

Ieri, la prânz, cand sa-l culc s-a pus de a curmezisul. A supt pana a sleit-o pe mami de puteri si cat sa prindă din nou energie si gata. Asta a fost tot. 

Nu-i era somn, ce sa-i fac? 

Ma rog, l-am lasat la joaca timp in care a sosit si curierul cu lenjeria cea noua.

V-am spus doar ce lenjerii de calitate am descoperit pe www.cumparamisim.ro.

A topait non stop in pat de abia l-am putut aranja. Apoi in lenjeria noua  si curată s-a trântit pe spate si a adormit intr-o clipita.

Cand sa dau sa plec m-am oprit in usa sa mai vad o data asa frumusete de imagine.

O lenjerie cu un imprimeu superb si puiucul meu dormind liniștit.

Va recomand cu drag, www.cumparamisim.ro.

Asa frumusete?… 

  

Sa nu uit…

 
Cand erai mic te adormeam cu suzeta si mi cântai o mormaiala de cântecel pana te lua somnul.

Cand ai inceput sa mergi erai numai intr o graba. Incet nu știai sa mergi, numai cu viteza. Pesemne ai viteza in sânge, de la taica-tau.😜

D-aia cred ca preferi acum numai mașini ” cu viteza suta la ora” 😂.

Erai mic si slăbănog si te apucase 2 ani fara sa vorbesti mare lucru.

Acum ai 3 ani jumate si vorbești ca televizorul. Vrute si nevrute. 

Ursuletul e baiatul tau. I se strica telefonul si trebuie sa i-l repari.Plange ca a căzut sau nu vrea sa manance. 

Iti imaginezi tot felul de lucruri, iti faci calculatoare din tot felul de improvizații ( o tastatura stricata, un DVD, o cutie de la Avon ) si laptopuri din cărți deschise.

Iti place muzica tare, iar cand te plictisești ne intrebi cat a costat fiecare obiect de pe langa noi.

Esti din ce in ce mai independent si imi pare rau de tot. Nu vrei sa te mai adorm in brate. Dormi singur in camera ta.

Nu te temi de întuneric si nu vrei sa ne mai ținem de mana.

Cand te întâlnești cu varu’ Ionuț, dai noroc ca oamenii mari. Si te poti juca cu el ore in șir fara sa intrebi de mine.

Doamne, ca ce trece timpul!

Unde e bebelușul meu alăptat la verticala din cauza refluxului?

Unde e puiutul meu care nu stătea cu nimeni decat cu mami?

Unde s-a dus mirosul tau de bebelus care ma îmbata cand te îmbrățișam?

Cand te-ai facut asa mare?

Curățenia la tara

 
    Nu stiu daca v-am spus, dar noi o sa fim la tara toata vacanța.

Si de cand am venit am inceput o curățenie care parca nu se mai termina. Asta poate si pentru ca cei mici nu fac altceva decat mizerie.

Am aerisit, am spălat perdele, am schimbat lenjerii, am maturat, am scuturat. De, ca la tara!😜

Si m-am trezit cu niste lenjerii ponosite si ca vai de ele. 

Acu’ , la tara, de unde sa cumpăr altele? De unde decat de pe net. 

Si am gasit un site cu produse de calitate, romanești, fabricate la Pucioasa care m-au facut tare curioasa.

Aici am gasit o mulțime de modele si materiale. 
Am ales însă lenjeria de bumbac satinat pentru ca se întreține foarte usor.

Eu o folosesc la copii si e foarte important sa nu le dea vreo alergie sau mai stiu eu ce si neaparat sa fie moale.

Ma bucur ca am ales bumbac satinat. Pentru noi e perfecta. Usor lucioasa si cu un print romantic se potrivește de minune cu alunecusurile bebelului din pat.

Recomand cu drag, www.cumparamisim.ro!

11 ani de dor de liceu

  

  

Ce mult mi-ar placea sa mai fac o data, o zi de liceu.

Sa ma trezesc la 6 dimineața, sa ma spăl si sa ma machiez repede sa nu pierd autobuzul.

Sa ma uit pe geam sa vad luminile de la casele si curțile oamenilor pana ajung la oras.

Sa beau o ciocolata calda la Bistro ul de peste strada si sa astept acolo sa vad pe cineva din clasa ca sa nu stau singura.

Sa rad din orice, sa le distrag atentia colegilor si sa fac haz de necaz.

Sa spun fiecărui profesor in parte : „Auziti, ce zice un copil. Ca s-a sunat! ”

Sa flirtez, sau sa ma sărut pe ascuns , sa nu fac ora de sport, sa fiu libera, nebuna si sa nu-mi lipsească oglinda si rujul. 

Doamne, ca pacoste am mai fost pentru biata diriga!

Dar chiar si asa, recunosc ca toata cultura mea generală s-a format in liceu.

Toata istoria, romana si engleza o stiu din liceu.

Am avut profesori minunați. Oameni deștepți si dedicați pe care poate n-am stiut sa-i ascult asa cum ar fi trebuit.

Sau sa-i apreciez…

Facultatea si masterul mi-au adus o mulțime de cunoștințe, însă ce am învățat in liceu a fost baza a ceea ce sunt astazi.

Si câteodată mi-e asa dor…

Si ma gândesc ca mi-ar placea sa mai trăiesc o zi in care sa simt emoția tezelor, bucuria pauzei mari, caldura sobei iarna sau rușinea unei note mici.

Stiu ca am fost rebela, am vorbit mult, am facut gălăgie, am fost obraznica, dar nu regret nimic.

Poate decat dezamăgirea celor care au așteptat mai mult de la mine.

Au fost anii mei frumosi si nebuni la care o sa ma gândesc mereu zâmbind.

La festivitatea de la sfârșitul ultimului an mi-au dat lacrimile si tin minte ca m-am simțit oarecum jenata.

N-ar fi trebuit. Imi pare rau.

Daca as putea da timpul înapoi as plange incet si liniștit pentru tot ce am trait alaturi de alți copii frumosi si tineri.

As plange pentru ca s-a terminat cea mai frumoasa perioada a tinereții mele.

As plange pentru ultima zi pe care o trăiesc in locul care mi-a adus atâtea trăiri duioase.

Si pentru ca, odata, voi mai vrea sa mai merg o zi la liceu, dar va rămâne doar o dorința.

Stereotipurile cu care se confrunta o WAHM

 

Am aproape 30 de ani, am absolvit o facultate de jurnalism si un master in managementul comunicării si relații publice.

Am doi copii minunați care au venit pe lume la intervale mici de timp asa ca in ultimii patru ani n-am facut nimic decat sa am grija lor. 

Inainte de asta am lucrat in comerț, mai exact am avut timp de aproape doi ani o firma pe care am decis sa o închid atunci cand a venit pe lume primul nascut.

Am experiența in vânzări dar stiu sa fac o mulțime de alte lucruri. Probabil ca si meseria de mama m-a format intr -un anumit fel.

Si totuși, in urma cu cateva luni mi-am dat seama ce vreau sa fac cu adevarat in viata. Ceva ce stiu, imi place, iubesc si pot face de acasa : sa scriu.

Asa a luat nastere acest blog. Din dorința mea de face ceva pentru mine si totuși sa pot avea in continuare grija de puiuți.

Recunosc, e greu, e obositor si nu reușesc sa scriu atat de des cat imimi-as dori pentru ca ma ocup exclusiv de creșterea celor doi.

Adesea o fac noaptea, dupa ce-i adorm, sau incep sa ma documentez pentru un articol cand ii prind jucându-se cate 5 minute impreuna in parc, si il termin abia noaptea sau chiar in următoarea zi.

Pentru mine e frumos sa fac ceea ce-mi place si in timp, daca voi face si bani din asta, pentru mine si familia mea va fi perfect.

Imi doresc ca ei sa stie ca mami lucrează si ca pot oricând sa se bazeze pe mine.

Imi doresc sa-i îndrum in viata sa-si aleagă meseria pe care o fac cu drag si nu una care aduce satisfacții doar materiale.

In general sunt încurajată sa scriu, oamenilor le place  stilul meu.

Exista însă si cei care-mi spun ca n-am ce face sau ca imi trebuie un job serios, nu asa ceva.

Nu ii blamez, din contra, ii inteleg. Societatea in care trăim e avida dupa putere financiară si aleg joburi bine plătite sau joburi la care isi petrec majoritatea timpului.

Eu aleg sa-mi educ copiii si sa le fiu aproape cand au nevoie de mine.

Aleg sa fac ce-mi place : sa am grija de familia mea si sa lucrez de-acasa.

Aleg sa fac lucrurile altfel pentru ca eu chiar cred in schimbare.

Acest articol face parte din acțiunea: Flashmob online, organizat de Asociația Work At Home Moms.

http://wahm.ro

http://wahm.ro/flashmob-online-fi-sau-nu-fi-work-home-mom/

https://www.facebook.com/WAHM.Romania
https://alinafm.ro
https://sufletdemamica.blogspot.ro

https://zecelucruri.ro
https://mainiverzi.wordpress.com
https://mamaareblog.blogspot.ro
https://irninismiricioiu.ro
https://mamicaactiva.wordpress.com
https://alinapavaliu.worpress.com
https://copiiinouluipamant.blogspot.ro
https://andratodirita.blogspot.ro
https://copilulmamei.wordpress.comhttps://wahm.ro/flashmob-online-fi-sau-nu-fi-work-home-mom/

Atenție! Familia e in pericol

  E in pericol din cauza vremurilor pe care le trăim.

Barbatii folosesc femeile ca obiecte sexuale. Nu se mai gândesc ei  la ce simt ele cu adevarat.
Femeile se lasa pe ele pentru familie. Sa-l vada mulțumit ca a facut curățenie in casa, ca a facut mancare multa si buna sau ca se ocupa de copil e tot ce le trebuie.

Cerșesc o vorba buna de la el, ii fac pe plac in timp ce nemulțumirile lui cresc odata cu lingușirile ei.

Stand asa la cheremul lui si așteptând sa fie ca inainte fara sa iei nici o măsura, nu-l aduci înapoi.

Din contra. Va vedea in tine femeia usor de manipulat si se va întinde si mai mult cu plapuma.

Supunerea orbească in fata lui ii va gâdila orgoliul si va încerca sa devină mai autoritar ca tu la rândul tau sa devii mai supusa.

Sa te mulțumești cu putin, sa nu ceri nimic niciodata pentru tine sau să-ți exprimi durerile si nemulțumirea plângând vei face si mai rau.

El vrea sa vada o femeie puternica si independenta.

Vrea sa te vada cu zâmbetul pe buze chiar daca ii aduce putina satisfacție si sa te vada suferind pentru el.

Te vrea libera, puternica, amuzanta si cu chef de viata asa cum erai cand te-a cunoscut.

Nu înțelege schimbare ta. 

Unii se cearta de la Facebook, ca au pe alții in lista, ca vorbesc cu unii pe care nu-i suporta, si cate si mai cate.

Nu-si dau seama ca de fapt ei trăiesc ceva real, sau cat de norocoși sunt ca si-au gasit perechea.

Ca dragostea lor nu sta in mesaje postări sau check-in uri.

El la un moment dat va pune monopol si pe Facebook.

Si pe farduri. Si pe nu stiu ce rochii. Si pe ieșirile tale cu prietenele. Si pe tot ce nu-i convine pana ce o sa-ti acapareze viata.

Si stii de ce? Pentru ca ii permiți!

Pentru ca ai impresia ca va fi bine sa lasi de la tine.

Zici: poate nu ne mai certam, sa nu i mai dau motive.

Da’ de unde?

Găsește altele si tot n-o sa-i convină.

Asa ca fa ce vrei si fa ce-ti place.

Fa ce te face fericita.

Viata e scurta si ce nu traiesti la timp nu mai traiesti niciodata.

Trăiește-o frumos, fara lacrimi si suferința.

Cine te iubeste te accepta asa imperfecta cum te crede.

Uita-te in urma si vezi daca ti a adus vreun folos faptul ca ai facut cum ti-a cerut.

A fost el mai bun, mai blând ?

A vazut strădania ta?

Nu, el a căutat slăbiciunea ca sa te poată domina.

Nu-l mai lasa. Arata-i ca esti puternica si iubiți-va frumos, egal, cu respect, credința si prețuire unul pentru altul.

Pensiunea Muntele Alb Vâlcea-impresii

  
 

Vai, cata liniste poate inunda urechile mele si cata frumusete pot cuprinde cu privirea ochii mei.

O sa va povestesc ceva si vreau sa știți ca sunt absolut obiectiva chiar daca pe alocuri o sa vi se para ca sunt mai mult subiectiva.

La pensiunea Muntele Alb, situată la aproape 1700 de metri, ajung întotdeauna moarta de oboseala.

Ma jughinesc cu copiii sau ma suzeteaza mezinu cate doua, trei ore de-mi vine sa ma întorc pe jos acasa,  sa scap din strânsoarea mancaciosului.

Da’ cand ajung acolo asa obosita dupa drumul lung si cu durere de cap de la masina si cu zeci de bagaje, si respir aerul acela răcoros de mijloc de Iulie imi dau lacrimile.

Sa nu credeți ca de bucurie sau de tristete. Nu. De la aerul ala racoros si tare chiar si vara.

Si ma cuprinde o liniste si o pace interioară de ma trage la meditație ( asta daca as stii asa ceva ) 😂.

Drumul de la Horezu pana la pensiune se întinde pe 13 km, însă frumusetea din jur si ospitalitatea celor care va așteaptă acolo va face sa nu mai conteze nimic.

Am petrecut un Weekend fabulos. Am ras, am vorbit cu prietenele mele si ne-am bucurat de fiecare moment petrecut in natura. 

Am mers mai multe familii cu copii, copii de care nu prea ne-am stiut.

Au mancat foarte bine, au alergat pe-afara prin aerul tare, iar la somn picau lati.

Acolo au loc de joaca cu tobogan, leagăn, chiar si leagan pentru noi.

Am mers la stana din apropiere, am cumpărat unt si brânza.

Am vizitat mănăstirea de măicuțe situată putin mai sus de pensiune. 

Ne-am plimbat pe dealuri si am cules flori, necunoscute mie pana atunci.

Ca sa va saturați de priveliștile întâlnite acolo va trebuie o saptamana.

Pensiunea are prețuri mai mult decat decente ( 100 RON camera dubla ) pe cat de bine arata. Mobilier nou, camere luminoase cu atmosfera calda si prietenoasa.

Tocmai de aceea e mai mereu plină.

Ma declar absolut îndrăgostită de pensiune si ce ceea ce poti vedea cazându-te acolo.

Si acum si prietenii nostri ne calcă pe urme. S-au îndrăgostit de liniștea din vârful muntelui si plănuiesc sa revină cat de curand.

Pun multe poze, tocmai ca sa va conving ca acolo-i un colț de rai.  

             

   

  

  

  

  

   

Cum sunt bijuteriile din lapte matern

  Am primit in dar un pandantiv frumos pe care l am pus deja pe un lănțișor din cauciuc.

Arata bine la exterior, desi cu timpul sunt sigura ca va iesi mult mai finisat.

Pentru ca sunt la inceput pe piața din Romania, ma mândresc cu faptul ca ma număr printre primele purtătoare ale frumoasei bijuterii.

In interior au aparut ceva bule de aer sau erau si nu le-am luat eu in seama de emoții. Dar asta nu ma deranjează cu nimic.

Pentru mine conteaza ca o parte din ceva ce ne leagă pe amandoi e mereu cu mine.

Cea care face asemenea minunății se numește Luminița Criste si este din Pitesti, iar pagina de Facebook este luminitzabijuterii-pasiune si fantezie.

Eu am optat pentru o inimioara cu laptic si suvite din parul tucuneilor mei mici cu inițiala fiecăruia in dreptul suvitei.

O sa adaug poza cu el purtat, însă pana atunci va arat cum arata cand l am primit. 

    

Viata la tara in 2015

  Nu stiu daca cei care au crescut la tara isi mai dau seama astazi cat de fericiti au fost.

Piticii mei aleargă desculți prin curte cat e ziua de lunga.

Se spală pe mâini la cișmeaua de pe ulița si ma car cu ei pe drumul spre gârla de 3, 4 ori pe zi doar ca sa-si răcorească tălpile in apa si sa se uite la peștișori.

Mâncam mai bine ca oricand: zmeura din grădina, ciorba de dovlecel, mamaliga cu smântâna si unt nu ne lipsește. Ca sa nu mai zic de carnea de la oala cu ou in tigaie, tocănița de ciuperci, bureți cu usturoi sau peste prăjit de la noi din heleșteu.

Avem televizor in fiecare camera dar nu le-am apris nici macar o data de cand suntem aici. Si nici n-avem de gand.

Am transformat curtea intr-un spațiu de joaca modern cu toate jucăriile aduse.

Si se joaca cu ele dar nu atat cat am fi crezut. 

Prefera nisipul din cauciucul de tractor pe care i l-a improvizat tati, iar asta ma bucura enorm.

Seara stam pe la poarta sa asteptam vacile, vorbim cu vecinii, copiii se împrietenesc, toata lumea ne saluta chiar si cei care nu ne mai cunosc.

Pentru mine toate astea inseamna viata adevarata.

Inseamna apartenența la o lume autentica, lipsită de fandoselile vremii si de ignoranta oamenilor de la oras.

Vad pe drum trecând o căruța cu fan care miroase a uscat si a caldura si-i multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut aici si nu in alt loc.

Ca sunt vie si ca ma pot bucura in liniste de tot ce ma înconjoara.

Ca le pot arata copiilor ce bine e sa fii murdar si fericit.

Asta e vara mea si a copiilor mei.

Trăiesc si eu prin ei bucuria copilăriei trecute de mult.

E vremea sa ma bucur ca am unde sa ma întorc atunci cand răceala timpului prezent ma acaparează.

Ma bucur însă ca am internet, altfel trăirile zilelor acestea rămâneau doar niste gânduri, mirosuri, gusturi, imagini, amintiri…