Viata la tara in 2015

Publicat de de Anna Georgescu

  Nu stiu daca cei care au crescut la tara isi mai dau seama astazi cat de fericiti au fost.

Piticii mei aleargă desculți prin curte cat e ziua de lunga.

Se spală pe mâini la cișmeaua de pe ulița si ma car cu ei pe drumul spre gârla de 3, 4 ori pe zi doar ca sa-si răcorească tălpile in apa si sa se uite la peștișori.

Mâncam mai bine ca oricand: zmeura din grădina, ciorba de dovlecel, mamaliga cu smântâna si unt nu ne lipsește. Ca sa nu mai zic de carnea de la oala cu ou in tigaie, tocănița de ciuperci, bureți cu usturoi sau peste prăjit de la noi din heleșteu.

Avem televizor in fiecare camera dar nu le-am apris nici macar o data de cand suntem aici. Si nici n-avem de gand.

Am transformat curtea intr-un spațiu de joaca modern cu toate jucăriile aduse.

Si se joaca cu ele dar nu atat cat am fi crezut. 

Prefera nisipul din cauciucul de tractor pe care i l-a improvizat tati, iar asta ma bucura enorm.

Seara stam pe la poarta sa asteptam vacile, vorbim cu vecinii, copiii se împrietenesc, toata lumea ne saluta chiar si cei care nu ne mai cunosc.

Pentru mine toate astea inseamna viata adevarata.

Inseamna apartenența la o lume autentica, lipsită de fandoselile vremii si de ignoranta oamenilor de la oras.

Vad pe drum trecând o căruța cu fan care miroase a uscat si a caldura si-i multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut aici si nu in alt loc.

Ca sunt vie si ca ma pot bucura in liniste de tot ce ma înconjoara.

Ca le pot arata copiilor ce bine e sa fii murdar si fericit.

Asta e vara mea si a copiilor mei.

Trăiesc si eu prin ei bucuria copilăriei trecute de mult.

E vremea sa ma bucur ca am unde sa ma întorc atunci cand răceala timpului prezent ma acaparează.

Ma bucur însă ca am internet, altfel trăirile zilelor acestea rămâneau doar niste gânduri, mirosuri, gusturi, imagini, amintiri…

9 gânduri despre &8222;Viata la tara in 2015&8221;

  4. Şi eu am acea „ţară”, dar nu prea mai vreau să mă duc acolo ţinând cont că nu mă mai aşteaptă nimeni în poartă cu braţele mari şi lacrimi în ochi de bucurie.
    Cât a fost, a fost frumos. Apa bună, loc de joacă şi de alergat cât să ne ţină picioarele, mâncare din grădină şi cel mai important, AER CURAT!
    Câta frunză, câta iarbă. ❤ Şi dăi şi aleargă toată ziua, de la deal la vale, ai grijă de curci să nu le calce vreo maşină sau să nu vină vulpea. Du-te şi ia ouăle. Măturatul ogrăzii. Ce să mai zic… Generaţiilor care vin din urmă poate li se va părea ciudat, urât, plictisitor, dar nu vor ştii niciodată că noi, tocmai în aceste lucruri mărunte găsim frumosul.
    Zi faină să ai şi să mai duci piticii la ţară. Au nevoie de acel loc. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu