Ce fac nașii la nunta

 

Sau mai bine zis, ce fac la nunta nașii care au copii.
Pai, sa va spun eu.

Dupa ce am reusit sa-i culcam de prânz acasa la bunica, am mai revizuit pe partea de curățenie si am inceput gateala.

La machiaj n-am reusit sa ajung decat pe la ora 15.30 in condițiile in care la 16.15 veneau sa ia nașii asa cum se obișnuiește.

Cand am ajuns in fata blocului parcau mașinile, semn ca trebuie sa ma super grăbesc.

N-aveam nimic de facut, decat sa-mi pun rochia si sa-mi afișez zâmbetul.

Si caznindu-ma cu cumnata-mea sa o închidem, zic sa-l chemam pe iu sa ne ajute. Si vine asta grăbit, si cand trage o data, se face fermoarul ferfeniță.

Auzeam deja lăutarii pe scara cand m-au apucat căldurile si un inceput de panica.

Ce era de facut? O chem pe mana dreapta in ale urgențelor, socrela.

Il coase, facem poza cu telefonul, nu-mi convine, schimb rochia, raman cu cea de seara.

Ies, in sfarsit, transpirată si rușinată si-mi cer scuze cum pot eu mai bine.

Mergem mai departe, fara sa ma mai gândesc la rochia de zi. 

Tinerii frumosi, mireasa superba ca o printesa, dar la biserica, nasului i se face rau de la caldura si trebuie sa ne oprim.

Rezolvam, cand iesim afara, un porumbel binevoiește sa-si dea drumul la nr 2 exact pe gâtul meu.😱 

Îndrept fara sa vreau toate privirile spre mine, fetele ma ajuta sa ma sterg in chicotelile copiilor.

M-au felicitat la sfarsit toti, pentru marele noroc de a se c… pasarea pe mine.

Sa nu va mai spun ca laptele deja începuse sa iasa prin dantela rochiei, semn ca cineva ar vrea sa sugă.

Am luat copiii si am mers la restaurant.

Cel mic a stat lipit numai de mine, sa sugă, de dor, de dragosteala.

Pe la 21.30 inainte de a pune primul fel, hotărâm sa-i ducem acasa la nani.

Frichinit de o durere de burta de la multimea de alune găsite a doua zi nedigerate in scutec, bebelul nu se da culcat decat foarte tarziu.

Tati nereușind sa-l adoarmă pe G, ma duc eu. 

Cand in sfarsit am reusit si ma pregăteam sa ies, se trezeste mezinul.

Ia-o de la cap si tine-o tot asa pana cand la restaurant am ajuns cand se punea pestele. Ca mai aveam putin si se termina nunta fara nași.

Practic, noi ne-am distrat cam patru ore,dar pe care le-am simtit ca 10 ore.

Pe la patru, moarta de grija lor, ca asa sunt mamele, tot cu gândul la copii, am plecat acasa si ce sa vezi?

Amandoi ne așteptau. Erau treji si se se uitau pe tablete. M-am bucurat ca macar nu plângeau.

Una peste alta, a fost frumos, ne-am simtit foarte bine, am dansat foarte mult, ne-am pupat fara sa ne tragă copiii de mâneci si am mancat cel mai bun tort.

Finii iubitori si drăgăstoși unul cu celălat mi-a amintit ce frumoasa e iubirea.

Si parca si mai mult mi-a placut cand toata lumea ma felicita pentru blog, invitați, preotul de la slujba si chiar si solista trupei de la nunta.

Va pup si va iubesc pe toti!

Anunțuri

Scrisoare pentru tatăl meu

 Draga taticule, 

Nu voi uita niciodata asprimea si bătăturile mâinilor tale.
Si nici murdăria de pe hainele sau fata ta, pentru ca asa vedeam ce faci tu pentru noi.

Erai plin de sudoare de la atâta ridicat de lemne.

Imi amintesc pe rand toate sacrificiile pe care le-ai facut fara sa cartesti si-mi dau seama cat de mult ne-ai iubit.

Daca as fi stiut toate astea atunci, acum as fi fost mult mai împăcată.

Am crescut cu poveștile tale despre o copilărie care ti-a forțat maturizarea.

Cel mai mic dintre cei 13 copii, ne povesteai cum mergeai iarna ud la picioare in niste amărâte de opinci sa aduci lemne de pe deal.

Imi povesteai întâmplări pe care le credeam rodul imaginației tale.

Mai tarziu am aflat ca spuneai adevarul, insa prea putin din cate ai trait.

Tu ai facut tot ce-ai putut ca noi sa nu aflam ce inseamna viata aceea grea.

Fara tata de la 12 ani, te-ai vazut nevoit sa iei viata in piept cand alții inca gustau dulceata copilăriei.

Tot timpul cat ai trait ai muncit doar pentru noi, fara sa ceri nimic si pentru sufletul tau.

De cand ai plecat, curtea a ramas goală, iar in atelier bântuie o liniste mormântală. 

Utilajele, tractorul, masina, stau toate nemișcate.

Of, ce greu e fara tine! 

Nu mai are nimeni puterea si voința eroului meu.

Tu le-ai dat fetelor tale, anii tai, truda mâinilor tale, agoniseala si toata viata ta ai muncit ca sa nu le lipsească nimic.

Acum vreau sa ma ierti ca nu-ti pot spune toate astea privindu-te in ochi.

Am fost pentru tine speranța unei vieți ușoare. Doreai de la noi ajutor la bătrânețile pe care nu le vei cunoaste vreodată.

Ne-ai vrut deștepte, independente, cuminți si văzute bine.

Nu uit niciodata bocancii maro cu blăniță pe care mi-i cumparai toamna cand mergeam la târg.

Ma luai cu tine la bufet cand eram de-o șchioapa, imi cumparai suc si stăteam langa tine sa-l beau si tu le spuneai tuturor ca sunt băiețelul tau. 😊

Ma pupai cu asa putere de-mi venea sa plang câteodată.

Tare as vrea sa te strâng la piept acum asa cum o faceai tu cand eram mica.

 Ce lacome am fost! Nu ne mai ajungea oricât de mult te-ai fi străduit. 

Am cerut din ce in ce mai mult in timp ce tu pacatuiai muncind de parca ai fi trait veșnic.

Intr-o zi ai obosit atat de tare încat nu te-ai mai putut trezi.

N-ai mai apucat sa-ti fericești zilele cu realizările noastre.

Sa-ti cunosti nepotul care azi iti poarta numele in semn de prețuire pentru toate imaginile frumoase care mi-au ramas întipărite in minte si in suflet.

Sa auzi suspinele noastre nesfarsite, ca nu am stiut sa ne oprim din cerut si sa te pretium.

Sa vezi golul si durerea si suferința mamei care o chinuie in fiecare zi de cand ai lasat-o singura.

 Regretam enorm ca ai plecat fara sa stii cat de mult ai fost iubit.

Suntem prea mici si slabe sa ducem mai departe tot ce ai strâns atâția ani.

Pot doar sa merg la tine sa-ti citesc rândurile scrise aici pline de dor si amărăciune.

Si sa-ti promit ca toti urmașii tai vor cunoaște sacrificiul vieții tale pentru bunăstarea noastra si nu ca nu te vor uita niciodata.

Intr-o zi o sa te fac mândru de mine.

Iartă-ne pentru tot ce am aflat prea tarziu.

Mamica, Miori, Ione, Cristina si Ana.

Cea mai trista zi pentru cei care l-au cunoscut pe Cosmin

   Cosmin Boboc, aflat in coma in stare gravă la Spitalul Militar din Bucuresti, a pierdut lupta cu viata in aceasta dimineata.

La fix o saptamana de la oficializarea relației, acesta lasa in urma o familie îndurerată si o proaspăta soție socata de dispariția sa prematura.

Din pacate nu si-au mai putut continua planurile pe care si le făcuse si viata noua la care sperau.

Sincere condoleanțe familiei.

Dumnezeu sa-l ierte.

Sambata la starea civilă, azi in stare gravă la spital 

 
Veste trista in rândul tinerilor si nu numai.

Cosmin Boboc, un tânăr in vârsta de 29 de ani, care si-a oficializat relația sambata 15 august, a suferit aseara un accident cu propriul autoturism.

Acum se afla internat la Spitalul Militar din Bucuresti in stare gravă.

Haideți sa ne rugam cu toții pentru însănătoșirea lui.

Mai are multe de realizat, e abia la începutul vieții.

Suntem alaturi de tine, lupta pentru viata ta, ca sa te poti întoarce sănătos la familia ta. 

Doamne ajuta!

Sursa foto : Facebook 

Acum 7 ani

  

M-am trezit de dimineata, adica pe la 5 si m-am dus peste ai mei sa-i trezesc ca nu mai aveam rabdare.

Nu dormisem aproape deloc de emoții. Ii certam indignata de cum pot ei sa mai doarma cand afara s-a facut lumina.

Curtea era luna. Maturată, curată, eliberată, făcuse tata chiar si gărduleț nou la put.

M-am spălat la cișmeaua din curte sa nu cumva sa se întâmple ceva in timpul cat as fi fost la baie.

M-am machiat cu mov si cu roz, incet si cu atenție sa nu cumva sa mi se strice de la caldura.

Era o zi ca azi. O caldura sufocanta.

A venit si m-a luat sa mergem la primărie, si-mi amintesc ca am răspuns singura pe mine (credeam eu ). Emoția din glas însă m-a dat de gol.

Ma ținea strâns de mana si ne iubeam asa de tare ca as fi putut dărâma un munte tot ce simțeam atunci.

M-am intors acasa sa ma gatesc mireasa si simțeam cum nodul din gat se mărește si ma lasa fara respiratie.

A venit cu limuzina si cu alai mare.

Se auzea muzica in tot satul. Venise toata lumea sa ma vada si eu am inceput sa pup toate babele de fericire.

Cand m-a luat in brate am crezut ca leșin. Voiam sa nu-mi mai dea drumul pentru ca ma simțeam fara puteri.

Am chiuit si m-am distrat cum n-o s-o mai fac vreodată.
Cu toate lecțiile de coregrafie făcute cu luni inainte, atunci nu mai stiam nici un pas. El m-a condus si mi-a aratat încredere toata seara.

An avut cei mai frumosi invitați, cei mai buni lăutari, cel mai bun tort si cei mai buni parinti.

Fara ei n-am fi avut nunta de vis.

Am regretat un singur lucru. Ca s-a terminat prea repede.

Au trecut 7 ani azi si daca e un lucru pe care mi-l doresc mereu e sa fiu mireasa iar.

De aceea in fiecare an ne îmbrăcăm in hainele de nunta. Asta pana ne-o mai încăpea.

Il iubesc mai matur acum. Sunt recunoscătoare lui si lui Dumnezeu pentru tot ce am.

N-o spun prea des, însă fara tine, iubirea mea, nu sunt nimic.

Tu mi-ai umplut inima si viata cu fericire.

Tu ma faci sa trăiesc o poveste in fiecare zi.

Iubirea noastra a învins si o sa lupt pentru ea atâta timp cat o sa ma lasi.

Te iubesc, G!

   
       

Aniversarea nunții si semnificațiile acesteia in fiecare an

  

 

Astazi ne vom conduce la altar prima pereche de fini si am pentru ei un car de emoții.

Sper sa fim pentru ei nașii pe care si i-au dorit dintotdeauna si sa le fim aproape la toate bucuriile vieții dar si la nedoritele necazuri.

In cinstea lor, si ca sa-si amintească in fiecare an ce fel de nunta sărbătoresc am scris semnificațiile aniversărilor pentru fiecare an.

La 1 an se sărbătorește nunta de hârtie. Asta semnifica o căsnicie fragila ca o foaie de hârtie.

La 2 ani – nunta de bumbac.

La 3 ani – nunta de piele.

La 4 ani – nunta de flori. Dupa perioada de obișnuire a unuia cu celălalt viata li se pare frumoasa ca o floare.

La 5 ani – nunta de lemn. Căsnicia incepe sa devină puternica.

La 6 ani – nunta de zahar/fier.

Căsnicia a devenit acum dulca ca zaharul sau tare ca fierul.

La 7 ani – nunta de cupru, simbolizând echilibru si iubire.

La 8 ani – nunta de bronz/lut. Bronzul inseamna stabilitate si statornicie, iar lutul e simbolul facerii.

la 9 ani – nunta de salcie. Salcia simbolizează in Orient, nemurirea.

La 10 ani – nunta de tinichea.

La 11 ani – nunta de oțel.

La 12 ani – nunta de mătase.

La 13 ani – nunta de dantela.

La 14 ani – nunta de fildeș.

La 15 ani – nunta de cristal.

La 20 de ani – nunta de porțelan.

La 25 de ani – nunta de argint, simbolul înțelepciunii.

La 30 de ani – nunta de perla simbolizând credința si puritate.

La 35 de ani – nunta de coral.

La 40 de ani – nunta de Rubin.

La 45 de ani – nunta de safir.

La 50 de ani – nunta de aur. Căsnicia a ajuns acum la perfectiune, aurul fiind cunoscut ca metalul zeilor. El mai reprezintă lumina, cunoaștere, viata veșnica, iubire si bogăție.

La 55 de ani – nunta de smarald.

La 60 de ani – nunta de ametist.

La 65 de ani – nunta de alabastru.

La 70 de ani – nunta de platina. Platina a reprezentat mult timp cel mai scump metal.

La 75 de ani – nunta de diamant. Daca o căsnicie număra atâția ani , ea este tare precum cea mai tare piatra din lume, diamantul.

Ma rog pentru finii mei dar si pentru voi toti, ca fiecare căsnicie sa ajungă la nunta de diamant.

Femeia la 30 de ani

  

O stiam mereu o prezenta placuta.

Nu ieșea afara din casa nearanjata niciodata.

Parul era tot timpul perfect ondulat si îngrijit. Machiaj discret in tendințe in fiecare zi. Manichiura impecabila.

Se îmbraca mai mult in rochițe si haine mulate care-i veneau perfect pe trupul subțirel.

Facea ce-i trecea prin cap ori de cate ori voia.

Se trezea tarziu, lenevea in pat inca vreo juma de ora, dupa care suna o prietena si vorbeau despre distracția din seara trecută.

Vesela si si pusă pe sotii, asa o cunoștea lumea. 

Călătorea fara sa plănuiască nimic inainte. 

Avea libertatea de a face orice oricand.

Acum are copii. Si treburi multe. Si responsabilități. Si toata familia se bazează pe ea. 

Trebuie sa faca fata tuturor si sa nu-i dezamăgească.

Sa se gândească la 10 lucruri deodată si sa se concentreze pe unul singur.

Iese p-afara asa naturală cum e. Doar putina crema sa nu-i apăra pete de la soare. Asta i-ar mai trebui.

Parul il desface din veșnicul coc abia cand iese din scara blocului, uneori cand uita chiar si in drum spre parc. Il desface doar ca sa-l prindă intr-o coada mai sus, aparent mai ordonata.

Unghiile sunt tăiate scurt de tot sa nu zgârie copiii din greseala si rar gaseste timp sa le dea cu lac.

De obicei, se trezeste cu mezinul căutând prin bluza un san sa-si potolească setea.

Nu mai are timp de pălăvrăgeala la telefon.

Nu reușește niciodata sa sfârșească o conversatie cu cineva, pana nu e întrerupta de 10 ori de către cei mici.

Cand se îmbraca evita fustele scurte pentru ca trebuie sa se aplece des dupa copii. Prefera haine cu decolteu adânc sa poate alapta mai usor si isi acoperă din ce in ce mai mult corpul vizibil schimbat dupa cele doua nașteri.

Ar merge la petreceri sa se distreze, însă e mulțumită daca se iveste vreuna la care poate veni cu copiii, altfel n-are cum.

Călătoriile sunt bine stabilite si pleacă cu un munte de bagaje dupa ce scrie liste minuțios verificate ca nu cumva sa le lipsească ceva.

Acum pierde nopțile stand de veghe la capul lor cand sunt bolnavi. Sau sa alăpteze. Sau sa-i schimbe.

Dar copiii ei sunt cei mai sanatosi si mai îngrijiti.

Au hainute curate si niciodata nu le lipsește distractia. Asta e tot ce conteaza.

Se joaca ea cu ei, se maimuțăreste, se pune la mintea lor si-i creste inima cand ii vede râzând.

Pentru ei, are tot timpul din lume.

Ii lipsește cea de dinainte, însă fara sa o regrete.

A renunțat la ea ca sa găsească sensul vieții.

Si l-a gasit. In zâmbetul lor.

Previous Older Entries