Sau mai bine zis, ce fac la nunta nașii care au copii.
Pai, sa va spun eu.
Dupa ce am reusit sa-i culcam de prânz acasa la bunica, am mai revizuit pe partea de curățenie si am inceput gateala.
La machiaj n-am reusit sa ajung decat pe la ora 15.30 in condițiile in care la 16.15 veneau sa ia nașii asa cum se obișnuiește.
Cand am ajuns in fata blocului parcau mașinile, semn ca trebuie sa ma super grăbesc.
N-aveam nimic de facut, decat sa-mi pun rochia si sa-mi afișez zâmbetul.
Si caznindu-ma cu cumnata-mea sa o închidem, zic sa-l chemam pe iu sa ne ajute. Si vine asta grăbit, si cand trage o data, se face fermoarul ferfeniță.
Auzeam deja lăutarii pe scara cand m-au apucat căldurile si un inceput de panica.
Ce era de facut? O chem pe mana dreapta in ale urgențelor, socrela.
Il coase, facem poza cu telefonul, nu-mi convine, schimb rochia, raman cu cea de seara.
Ies, in sfarsit, transpirată si rușinată si-mi cer scuze cum pot eu mai bine.
Mergem mai departe, fara sa ma mai gândesc la rochia de zi.
Tinerii frumosi, mireasa superba ca o printesa, dar la biserica, nasului i se face rau de la caldura si trebuie sa ne oprim.
Rezolvam, cand iesim afara, un porumbel binevoiește sa-si dea drumul la nr 2 exact pe gâtul meu.😱
Îndrept fara sa vreau toate privirile spre mine, fetele ma ajuta sa ma sterg in chicotelile copiilor.
M-au felicitat la sfarsit toti, pentru marele noroc de a se c… pasarea pe mine.
Sa nu va mai spun ca laptele deja începuse sa iasa prin dantela rochiei, semn ca cineva ar vrea sa sugă.
Am luat copiii si am mers la restaurant.
Cel mic a stat lipit numai de mine, sa sugă, de dor, de dragosteala.
Pe la 21.30 inainte de a pune primul fel, hotărâm sa-i ducem acasa la nani.
Frichinit de o durere de burta de la multimea de alune găsite a doua zi nedigerate in scutec, bebelul nu se da culcat decat foarte tarziu.
Tati nereușind sa-l adoarmă pe G, ma duc eu.
Cand in sfarsit am reusit si ma pregăteam sa ies, se trezeste mezinul.
Ia-o de la cap si tine-o tot asa pana cand la restaurant am ajuns cand se punea pestele. Ca mai aveam putin si se termina nunta fara nași.
Practic, noi ne-am distrat cam patru ore,dar pe care le-am simtit ca 10 ore.
Pe la patru, moarta de grija lor, ca asa sunt mamele, tot cu gândul la copii, am plecat acasa si ce sa vezi?
Amandoi ne așteptau. Erau treji si se se uitau pe tablete. M-am bucurat ca macar nu plângeau.
Una peste alta, a fost frumos, ne-am simtit foarte bine, am dansat foarte mult, ne-am pupat fara sa ne tragă copiii de mâneci si am mancat cel mai bun tort.
Finii iubitori si drăgăstoși unul cu celălat mi-a amintit ce frumoasa e iubirea.
Si parca si mai mult mi-a placut cand toata lumea ma felicita pentru blog, invitați, preotul de la slujba si chiar si solista trupei de la nunta.
Va pup si va iubesc pe toti!
ANNAZIDEZI 