Scrisoare pentru tatăl meu

 Draga taticule, 

Nu voi uita niciodata asprimea si bătăturile mâinilor tale.
Si nici murdăria de pe hainele sau fata ta, pentru ca asa vedeam ce faci tu pentru noi.

Erai plin de sudoare de la atâta ridicat de lemne.

Imi amintesc pe rand toate sacrificiile pe care le-ai facut fara sa cartesti si-mi dau seama cat de mult ne-ai iubit.

Daca as fi stiut toate astea atunci, acum as fi fost mult mai împăcată.

Am crescut cu poveștile tale despre o copilărie care ti-a forțat maturizarea.

Cel mai mic dintre cei 13 copii, ne povesteai cum mergeai iarna ud la picioare in niste amărâte de opinci sa aduci lemne de pe deal.

Imi povesteai întâmplări pe care le credeam rodul imaginației tale.

Mai tarziu am aflat ca spuneai adevarul, insa prea putin din cate ai trait.

Tu ai facut tot ce-ai putut ca noi sa nu aflam ce inseamna viata aceea grea.

Fara tata de la 12 ani, te-ai vazut nevoit sa iei viata in piept cand alții inca gustau dulceata copilăriei.

Tot timpul cat ai trait ai muncit doar pentru noi, fara sa ceri nimic si pentru sufletul tau.

De cand ai plecat, curtea a ramas goală, iar in atelier bântuie o liniste mormântală. 

Utilajele, tractorul, masina, stau toate nemișcate.

Of, ce greu e fara tine! 

Nu mai are nimeni puterea si voința eroului meu.

Tu le-ai dat fetelor tale, anii tai, truda mâinilor tale, agoniseala si toata viata ta ai muncit ca sa nu le lipsească nimic.

Acum vreau sa ma ierti ca nu-ti pot spune toate astea privindu-te in ochi.

Am fost pentru tine speranța unei vieți ușoare. Doreai de la noi ajutor la bătrânețile pe care nu le vei cunoaste vreodată.

Ne-ai vrut deștepte, independente, cuminți si văzute bine.

Nu uit niciodata bocancii maro cu blăniță pe care mi-i cumparai toamna cand mergeam la târg.

Ma luai cu tine la bufet cand eram de-o șchioapa, imi cumparai suc si stăteam langa tine sa-l beau si tu le spuneai tuturor ca sunt băiețelul tau. 😊

Ma pupai cu asa putere de-mi venea sa plang câteodată.

Tare as vrea sa te strâng la piept acum asa cum o faceai tu cand eram mica.

 Ce lacome am fost! Nu ne mai ajungea oricât de mult te-ai fi străduit. 

Am cerut din ce in ce mai mult in timp ce tu pacatuiai muncind de parca ai fi trait veșnic.

Intr-o zi ai obosit atat de tare încat nu te-ai mai putut trezi.

N-ai mai apucat sa-ti fericești zilele cu realizările noastre.

Sa-ti cunosti nepotul care azi iti poarta numele in semn de prețuire pentru toate imaginile frumoase care mi-au ramas întipărite in minte si in suflet.

Sa auzi suspinele noastre nesfarsite, ca nu am stiut sa ne oprim din cerut si sa te pretium.

Sa vezi golul si durerea si suferința mamei care o chinuie in fiecare zi de cand ai lasat-o singura.

 Regretam enorm ca ai plecat fara sa stii cat de mult ai fost iubit.

Suntem prea mici si slabe sa ducem mai departe tot ce ai strâns atâția ani.

Pot doar sa merg la tine sa-ti citesc rândurile scrise aici pline de dor si amărăciune.

Si sa-ti promit ca toti urmașii tai vor cunoaște sacrificiul vieții tale pentru bunăstarea noastra si nu ca nu te vor uita niciodata.

Intr-o zi o sa te fac mândru de mine.

Iartă-ne pentru tot ce am aflat prea tarziu.

Mamica, Miori, Ione, Cristina si Ana.

Anunțuri

10 comentarii (+add yours?)

  1. Florina
    Aug 23, 2015 @ 14:40:58

    Nu am putut sa citesc tot. M-ai făcut să plâng și sa mă gândesc la ai mei. Off, îmi pare rău pentru tine. Te pup și te îmbrățișez!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. mcooper801
    Aug 27, 2015 @ 09:57:14

    Direct la sufletul meu minunatele tale cuvinte…sa fii fericita

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Ionela
    Feb 27, 2016 @ 02:57:43

    Un adevar foarte crud pentru multi dintre noi, nu stim, nu putem sau nu ne dam seama cat ar trebui sa ne pretuim parintii cat inca mai sunt in viata.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  4. Bogdan Emil Pana
    Aug 23, 2016 @ 05:54:42

    Foarte frumos scris si spus,m- a impresionat mult aceste rânduri, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  5. Ionela Rosescu
    Aug 23, 2016 @ 08:55:04

    Ana, intotdeauna citesc randurile tale de pe blog cu multa placere. Si acun la fel, dar cu greu ptr ca e f trist si dureros ceea ce spui. Eu cred, ca de acolo de sus, tatal vostru priveste si se mandreste cu ceea ce a lasat in urma: patru fete minunate, patru doamne realizate care isi iubesc si respecta mama ramasa fara cel mai important sprijin al vietii ei . Toate sunteti deosebite si stiti cum sa duceti mai departe mandria tataului vostru.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: