In urma cu câteva luni luam decizia de a-mi păstra toate gândurile, opiniile si amintirile intr-un caiet special pe care sper sa-l recitesc cu mare drag peste ani si ani atât eu cât si copiii mei.Ajunsă la publicarea articolului cu numărul 100, ( din păcate unul trist ) si in urma unui feedback mai mult decât pozitiv, bag de seama ca blogul acesta a fost o idee excelenta.

Pentru mine a însemnat un medicament, o evadare si un exercitiu continuu de mentinere a psihicului constant dar si de refugiu atunci când am simțit oboseala.

Ma bucur sa văd ca cel mai citit articol a devenit in ultimele zile, ” Scrisoare pentru soțul meu ” pe care o puteți citi aici.

Fiecare articol scris, însumează multe, multe trăiri sincere si absolut adevărate. Nimic nu am scris la voia întâmplării, tot ce am scris sunt sentimente adevărate pe care am vrut sa le împărtășesc cu voi.

Poate uneori am deranjat, însă nu cu rea credința si nu din răutate.

Am avut multe avantaje datorită blogului si imi doresc tare mult sa trec la următorul nivel.

N-o sa renunț niciodată la scris, chiar dacă uneori mi-e greu sa împărtășesc unele întâmplări si chiar dacă nu găsesc timp.

 Multe din articolele care se regăsesc aici au fost texte pe care le-am scris plângând, iar multi din cei care le-au citit au mărturisit ca au simțit si ei aceeași emoție ca si mine.

Ma bucur mult ca am reușit sa ajung la inima unora si ca au reușit sa treacă peste ceea ce auzeau despre mine.

Va mulțumesc mult celor care intrați aici zilnic si de la care găsesc un cuvânt de încurajare, un sfat sau chiar o apreciere.

Vreau sa știți ca înseamnă enorm pentru mine si ca o sa încerc sa nu va dezamăgesc niciodată.