Si?… E greu cu doi? Partea 2 ( motive sa-l faci pe-al doilea )

Publicat de de Anna Georgescu

  Astăzi am zis sa va împărtășesc si vouă câteva avantaje reale pe care le am observat de cand a apărut cel de-al doilea copil.

1. Nu e nevoie sa l întâlnești cu copiii tot timpul căci are unul chiar lângă el.

2. Daca e frig afara si urat si nu poți ieși in parc, fii sigura ca vor găsi ei o cale de a se nu se plictisi. 

3. Realizezi ca esti capabilă sa iubești doua persoane la fel, deși cand s a născut primul puteai jura ca nu vei putea iubi alt copil la fel.

4. Simți un sentiment de reușită si împlinire atunci cand se ajuta unul pe altul sau cand pleacă impreuna tinandu-se de mâna.

5. Nu-i nevoie sa stai după ei tot timpul, își fac de lucru, se înveselesc unul pe celălalt, vorbesc, construiesc sau dărâma impreuna.

Asta cand nu se împing, cand nu-si smulg jucăriile ( ca o vor amândoi in același timp fix pe aceeași ), cand nu se cearta sau cand nu plâng din te miri ce motive.

Pentru ca trebuie sa va așteptați si la d-astea. 

 Pe de alta parte, sunt si unele dificultăți care se ivesc atunci cand hotărăști sa mai vina un membru alături de voi.

1. In primul rând, financiar, caci chiar daca vei mai folosi jucăriile sau hainele celui mai mare, creșterea unui copil, impune anumite cheltuieli( scutece, lapte praf, medicamente)

2. O locuința mai spațioasă sau cu mai multe camere. Mai ales ca mai nou, copiii vor sa aibă fiecare spațiul lui.

3. Sa te bazezi pe ajutorul cuiva neaparat. Daca nu al soțului, mama, bunica sau cineva in care sa ai încredere. Vor apărea situații in care, cel puțin unul din ei va trebui sa rămână in grija cuiva.

4. Sa te înarmezi cu nervi de oțel, rabdare infinita si mult calm. E de ajuns doar unul sa-ti pună la încercare limitele, gândește te cum ar fi cu inca unul.

5. Sa fii pregătită ca relatia cu fratele mai mare sa aibă puțin de suferit, cel puțin in primele luni. Stim cu toții ca un Bebeluș are nevoie de toată atenția posibila.

Eu am crescut intr-o familie mare si ma bucur enorm ca am avut cele mai strașnice prietene de joaca. Copilăria mea n-ar fi fost niciodată la fel daca nu aveam atâtea surori. Acum, ca suntem mari si avem la rândul nostru familii am hotărât sa nu ne lăsam copiii fără cate un fratior măcar. 

Sa aibă si ei mai târziu cum avem si noi,  prietene, confidente, sprijin si ajutor la nevoie.

Sa-i oferi copilului tău frați si surori, înseamnă sa-i dăruiești ceva pentru o viața.

Nimic nu e mai frumos pe lume decât faptul ca stii ca ai făcut posibil ca fiul sau fiica ta sa aibă alături in viața cel mai de nădejde prieten si ca nu o sa se simtă singur nicicând.

Si?… E greu cu doi?

Publicat de de Anna Georgescu

   
Asta ma întreaba lumea cel mai des cand ne vedem. Cum faci? Cum te descurci? E greu cu doi, asa mici?Pai, hai, sa le răspund aici mai in detaliu, ca poate cand ne întâlnim ma presează timpul si nu apuc.

E greu rău, nu asa. N-am timp de nimic, nu pot sa plec nicăieri.

La nunți si petreceri am renunțat de mult, de vreo cinci ani. Practic, nu ies decât ziua si atunci cand ii las cu tati pentru ca nu prea se bagă nimeni sa ne ajute.

Mi-ar plăcea o bona. Dar e asa de greu sa găsești una buna… Si tânara, si blânda si deșteapta, si răbdătoare, căci vreau ce e mai bun pentru pisoii mei.

Am știut de la început ca asa o sa fie, nu ma pot plânge acum pentru ca asta a fost alegerea mea.

Si daca e greu, e doar o perioada, nu vor avea 2 ani toată viața. 

Realizezi ca toate trec daca nu-ti pierzi răbdarea si luciditatea. 

Pana atunci incerc sa fac tot ce trebuie sa primească o educație buna, sa aibă o alimentație corecta, sa nu audă cuvinte urate, sa aibă un comportament adecvat. Si sa știți ca nu imi iese mereu.

O mai dau si-n bara. Le mai spun si ” nu! ” răstit, mai aud si certuri si mai mănâncă si porcarii.

Uneori am avut de învățat de la ei.

Intr-o zi, cand aveam o discuție mai aprinsa, cel mare a venit in camera noastră si a zis: ” Ce faceți, aici? ”

La care, tati: ” Avem ceva de vorbit, tati! Venim, imediat. ”

Copilul: ” Da’ nu asa se vorbește.”😔

Si avea dreptate. Noi ne certam, pe bune.

Dar nu pot sa le fac pe toate. Nu pot sa-i țin închiși intr-o cutie in care sa nu ajungă la ei nimic din ce e rău.

Probabil ca vor deveni vulnerabili la maturitate daca o sa fie asa feriți.

Si trebuie ( cum bine spunea si prietena mea ), sa nu ma mai învinovățesc pentru tot ce nu reușesc sa duc la capat.

Fac tot ce pot sa fie bine. Mai mult nu pot.

Ma bucur însă ca sunt sănătoși si fericiti.

Ma bucur ca ii am si ca mi-a fost dat privilegiul de a fi mama.

Ma bucur ca intr o lume agitata si răutăcioasă, ei sunt niște copii sensibili.

Dar, ma bucur cel mai mult cand știu ca i-am crescut fără ajutor, chiar daca a fost greu câteodată.

Si mai ales, ma bucur ca nu sunt perfecta si ca mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa fiu.

E ok, asa.

Conferinta Future of media

Publicat de de Anna Georgescu

  
In curând, pe 26 Noiembrie 2015, mai exact, va avea loc o noua conferința social-media la Crowne Plaza Hotel București.

Onorata de invitația in calitate de blogger acreditat, si fiind deja la a doua conferința de genul acesta, o sa ma străduiesc sa plec acasă cu cât mai multă informație.

În cadrul evenimentului, vor fi prezentate cele mai noi tendințe din media, strategii de comunicare eficiente in diferite mijloace media, tactici pentru dezvoltare si extinderea afacerilor din industrie.

O sa fiu printre primii care vor afla noutățile anului 2016 in media, advertising, digital marketing, in line publishing, mobile si tehnologie si o sa va spun si vouă.

Ne vedem acolo. 

 

Ce fel de bărbat aveți?

Publicat de de Anna Georgescu

  

Textul ăla cu bărbații vor o femeie gospodina in casa, doamna in public si c… in pat, e super învechit pentru mine.

Nu asta e rețeta succesului in nici un caz.

Asta e o utopie.

Cum naiba, sa arați de milioane cand stai toată ziua la bucatarie si curățenie si seara sa-ti mai ardă si de sex ca-n filme?

Poți sa sari peste un pas si sa compensezi cu altul. De exemplu: sa te gătești si sa arați ca scoasă din cutie, dar nu mai poți fi gospodina.

Daca esti experta in pat si pe deasupra si o buna gospodina, doamna in societate n-ai cum sa mai fii, pentru ca vei ieși mirosind a mâncare sau nearanjata.

Si atunci, nu mai rămâne decât soluția ca bărbatul sa se implice real in treburile casei, in creșterea copiilor si in tot ceea ce femeia nu poate face singura. Sau sa-ti bage bona, daca e de moda veche si nu e obișnuit sa ajute.

Cu alte cuvinte, sa-si ajute soția sa fie asa cum si o dorește.

Nu poți pretinde tot, iar in schimb, tu sa nu oferi nimic.

Intr-o căsnicie sunteți împreuna si la bine si la greu.

Cand lucrează ambii si vin obosiți de la serviciu, barbatul sa nu aștepte masa, liniștit pe canapea.

S-o faca împreuna. E si ea la fel de obosita.

Dar mai inainte de asta trebuie sa înțelegeți ce fel de bărbat aveți lângă voi, caci am auzit de curând, ca bărbații se împart in doua categorii: masculi si bărbați.

Cei care cer totul si nu oferă mare lucru sunt masculi.

Ghidați de instincte primare cum ar fi sexul, eu nu vor cauta niciodată o femeie ci un organ, daca ma înțelegeți. Nu va conta niciodată cum arată acea femeie sau daca au ceva in comun, sau ce sa discuți cu ea.

Contează sa fie disponibilă. Atât.

Mai contează de asemenea sa aibă mâncare calda si liniște.

Nu-l interesează daca femeia lui e fericita cu el, sau daca-si dorește ceva. In lumea lui, contează doar el.

In schimb, bărbatul adevărat va cauta femeia alături de care va putea deveni mai bun si mai de folos.

Căruia ii plac femeile frumoase, si pe afara dar si prin interior. De la care are de învățat, si care poate sa-i ofere statut, copii educați si  toate astea, fără sa se teama ca l-ar putea domina.

Nu-l va interesa niciodată alta femeie, pentru ca el va fi ca un lup, ori singur, ori cu lupoaica lui pentru totdeauna. Alergatul după oi e pentru berbeci.

Așadar,daca întâlniți masculi, distrați-vă cu ei, daca întâlniți bărbați, păstrați-i!

Sursa foto: Nimenidenicaieri

Cine a stat la cămin, mâna sus!

Publicat de de Anna Georgescu

Si ce rău imi pare ca n-am nici măcar o poza…
La un moment dat, cineva ne-a spus, mie si prietenei de care eram nedespărțită, ca trebuie sa trăim fiecare moment acum si sa nu uitam nimic din ce facem, căci astea  vor fi cele mai frumoase amintiri din viața noastră.
Si n-am uitat nici azi, si ma gândesc câta dreptate a avut.

Viața la cămin a fost lucrul care m-a responsabilizat cel mai mult.

Dintr-o data, sa vin de la școala si sa nu mai găsesc mâncarea gata sau curățenie făcută de mama, m-a făcut sa fiu mai atenta si mai serioasă.

Acolo, ca sa dormi bine îți trebuia o saltea ca lumea, si ca s-o ai trebuia sa vii in camera înaintea celorlalți colegi si s-o alegi. 

Administratorul, un tip ursuz, mare si mustăcios devenea drăguț numai daca-i aduceai ceva de pe la țara.

Mie mi-a spus ca nu mai sunt locuri in primul an, noroc ca am intervenit cu cineva si mi-a găsit numaidecât.

Ce chefuri erau acolo…cum aruncau nebunii televizoarele pe geam.

Mergeam cu autobuzul in club si furam hârtia igienica sa avem si la cămin. 

Râdeam din orice, puneam porecle tuturor, n-aveam frica nici rusine.

Eram o pacoste pentru colegele de camera si nu înțeleg de ce nu puteam sa-mi aranjez patul in nici o dimineața, ar fi durat 2 minute.

Nu pot sa uit niciodată cand veneam iarna înghețată si dădeam de caldura din cămin, sau dusul cu apa fierbinte la maximum ca intra frigul prin usa roasa pe jos.

Sau reșoul la care ne încălzeam cate ceva si pe care il ascundeam la controale.

Si nici coada de la administrație cand era sa plătim.

Mâncam unii de la alții, împărțeam tot, haine, accesorii, dansam pana dimineața si poate la prima ora aveam examen.

Mergeam foarte mult pe jos, chiar si iarna, urcam si coboram milionul acela de scări de parca am fi urcat un etaj.

Nu era internet așa cum avem astăzi, dar jur ca nu mi-a lipsit.

In schimb, imi lipsesc nopțile petrecute cu Mădălina, cu Lala, cu Ada, cu ” bătrâna doamna ” 😂 si tot ce-am trăit acolo.

Mi-e dor de voi, fetelor, ma bucur ca v-am cunoscut si ca m-ati suportat.

Vârsta e doar o cifra

Publicat de de Anna Georgescu

  
E ziua in care sărbătoresc trecerea a încă un an din viața mea si n-as putea spune ca sunt fericita sau nefericita. Poate doar mai puternica si mai recunoscătoare pentru tot binele din ultimii ani.Femeia la 30 de ani e cea mai puternica.

Articolul acesta in care descriam o femeie la vârsta aceasta a fost foarte apreciat si va mulțumesc.

Nu știu dacă sunt mai înțeleapta, sau dacă ma simt mai invatata, însă cu siguranța, am aflat pe pielea mea ca fericirea depinde numai de mine.

Sa-mi leg fericirea si starea de bine de persoane a fost cel mai dăunător lucru in viața.

Am învățat sa iert indiferenta, prostia, minciuna, sau chiar si tradarea, dar nu voi ierta niciodată răutatea.

Pentru ca am fost dezamagita cum n-am mai fost pana acum, mi- am dat seama ca faptul ca i-am pus pe alții înaintea mea a fost, poate, ultimul lucru pe care ar fi trebuit sa-l fac.

Vârsta, pentru mine, e acum doar o cifra. Nu regret nimic si dacă as lua-o de la capăt așa face la fel.

Am cunoscut ce înseamnă căsătoria, iar familia a fost pentru mine pe primul loc.

Cred cu adevărat, ca tocmai sacrificiul acesta de a face totul singura și a arata ca ma descurc m-a doborât.

Acum sunt mai încrezătoare in forțele mele ca niciodată.

Acum a sosit vremea mea.

Nu astept nimic de la nimeni tocmai ca sa nu fiu dezamagita si iau totul ca pe o lecție din care am de învățat.

Dumnezeu e stâlpul meu de sprijin, cu El lângă mine nu ma tem de nimic.

Fără credința si fără rugăciune e greu sa răzbești intr-o lume in care bunătatea si onestitatea e răsplătită cu răutate.

Ma rog la El sa faca voia Lui, sa-mi arate calea pe care trebuie sa o urmez, sa aibă grija de noi toți după faptele noastre si sa nu ma părăsească niciodată.