Si?… E greu cu doi?

   
Asta ma întreaba lumea cel mai des cand ne vedem. Cum faci? Cum te descurci? E greu cu doi, asa mici?Pai, hai, sa le răspund aici mai in detaliu, ca poate cand ne întâlnim ma presează timpul si nu apuc.

E greu rău, nu asa. N-am timp de nimic, nu pot sa plec nicăieri.

La nunți si petreceri am renunțat de mult, de vreo cinci ani. Practic, nu ies decât ziua si atunci cand ii las cu tati pentru ca nu prea se bagă nimeni sa ne ajute.

Mi-ar plăcea o bona. Dar e asa de greu sa găsești una buna… Si tânara, si blânda si deșteapta, si răbdătoare, căci vreau ce e mai bun pentru pisoii mei.

Am știut de la început ca asa o sa fie, nu ma pot plânge acum pentru ca asta a fost alegerea mea.

Si daca e greu, e doar o perioada, nu vor avea 2 ani toată viața. 

Realizezi ca toate trec daca nu-ti pierzi răbdarea si luciditatea. 

Pana atunci incerc sa fac tot ce trebuie sa primească o educație buna, sa aibă o alimentație corecta, sa nu audă cuvinte urate, sa aibă un comportament adecvat. Si sa știți ca nu imi iese mereu.

O mai dau si-n bara. Le mai spun si ” nu! ” răstit, mai aud si certuri si mai mănâncă si porcarii.

Uneori am avut de învățat de la ei.

Intr-o zi, cand aveam o discuție mai aprinsa, cel mare a venit in camera noastră si a zis: ” Ce faceți, aici? ”

La care, tati: ” Avem ceva de vorbit, tati! Venim, imediat. ”

Copilul: ” Da’ nu asa se vorbește.”😔

Si avea dreptate. Noi ne certam, pe bune.

Dar nu pot sa le fac pe toate. Nu pot sa-i țin închiși intr-o cutie in care sa nu ajungă la ei nimic din ce e rău.

Probabil ca vor deveni vulnerabili la maturitate daca o sa fie asa feriți.

Si trebuie ( cum bine spunea si prietena mea ), sa nu ma mai învinovățesc pentru tot ce nu reușesc sa duc la capat.

Fac tot ce pot sa fie bine. Mai mult nu pot.

Ma bucur însă ca sunt sănătoși si fericiti.

Ma bucur ca ii am si ca mi-a fost dat privilegiul de a fi mama.

Ma bucur ca intr o lume agitata si răutăcioasă, ei sunt niște copii sensibili.

Dar, ma bucur cel mai mult cand știu ca i-am crescut fără ajutor, chiar daca a fost greu câteodată.

Si mai ales, ma bucur ca nu sunt perfecta si ca mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa fiu.

E ok, asa.

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. cestmoialinaldt
    Noi 29, 2015 @ 14:44:30

    Normal ca e in regula! Important este sa fii tu multumita de ceea de faci, de cum procedezi, in general, ca scapari cred ca are toata lumea :*

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Diana Radu
    Noi 29, 2015 @ 15:44:48

    Consider că atâta timp cât au fost 2 copii doriţi şi atâta timp cât îţi zâmbeşte şi ultimul fir de păr atunci când te uiţi la ei, nu cred că mai poţi spune că este greu.
    Să vă trăiască! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: