Bilantul pe 2015 

Publicat de de Anna Georgescu

  
Imi iau adio de la anul 2015, cel mai greu de pana acum.Un an in care am evoluat neașteptat de mult si care mi-a adus momente frumoase si mai puțin plăcute deopotrivă.

Am făcut blogul, blogul a creat controverse, am ras mult, am plâns si mai mult…

Datorită blogului am descoperit prieteni de nădejde, am învățat si am evoluat.

La nici un an de la apariția sa, număr fericita cei 50.000 de vizitatori unici, ceea ce pentru mine înseamnă mai mult decat bine.

Au fost, din păcate, si perioade grele care m-au dărâmat.

Cum ar fi nenorocirea in care am patimit cu arsurile bebelușului.

Mi s-a rupt inima sa-i văd suferința in ochișorii lui negri atatea saptamâni la rând si sa nu pot face nimic.

Am trăit bucuria din inimile finilor noștri si mi-am amintit ce frumoasa e iubirea.

Am trecut si peste minciuni si peste dezamăgiri si am ramas tot eu.

Chiar daca am suferit si am plâns cât n-am plâns niciodata, Dumnezeu m-a ajutat atât de mult încât nu pot sa cred ce mi se întâmpla.

Bunătatea Lui am cunoscut o, ma înconjoara in fiecare zi si nu mai stiu cum sa-I mai mulțumesc.

Acum ne pregătim de Revelion, il petrecem in liniște, aici, aproape, in sufragerie, dar măcar suntem sănătoși.

Sa ne vedem cu bine in noul an!

Ce a aflat prea tarziu

Publicat de de Anna Georgescu

-Știți care e cel mai scump pat din lume? Patul de spital

Steve Jobs

 Toată viața alergam după bani, muncim fără oprire multi ani la rândul si nici atunci cand ii avem, nu ne oprim din a strânge. 

Si uite asa, intr-o zi, cand deja e prea tarziu, ne dam seama pana la urma ca fericirea noastra n-a venit odată cu ei.

Ca ei au fost un artificiu in toti anii ăștia.

Ca atunci cand am avut nevoie de ajutor, banii nu ne-au ajutat cu nimic. Ca oamenii pe care ni i-am dorit langa noi, au plecat oricâți bani am fi avut.

Pentru ca banii cumpara lucruri si nu suflete.

Banii cumpara lucruri si nu ani mai multi.

Banii cumpara medicamente si nu sănătate, de care trebuie sa ne îngrijim singuri. Nimeni n-o s-o faca in locul nostru.

Ce folos ca ai multi bani daca nu îndrăznești sa trăiești asa cum ai vrea?

Vrei sa te muți in alta țara? Fa-o!

Ai vrut mereu sa vezi marea iarna? E acolo, te așteaptă. Tu poti sa faci tot ce vrei si sa ajungi unde vrei.

Nu lasa pe nimeni sa-ti spună ca nu poti.

Simti ura nejustificata a cuiva? Scoate l din viața ta. N-ai nevoie de el.

Aproapele te trage in jos in loc sa te ridice? Lasa-l si urmează-ti drumul.

Fericirea ta depinde numai de tine.

Nu aștepta nimic de la nimeni si nu te încrede in nimeni in afara de forțele tale.

Cauta sănătatea fizica si mentală si nu dispera ca nu poti avea mașina mult visata acum. Măcar poti merge, poti auzi muzica si-ti poti vedea copiii.

Nu-ti trai viața mulțumind pe alții.

Fii fericit pentru tine.

Gândește te ca nu stai o vesnicie pe pământ si ca sfârșitul vieții e o realiatate. El poate fi mai aproape decât te-ai aștepta.

Aștepți patul de spital sa apreciezi viața asa cum ar trebui?

Aștepți neputința, ca sa ai curajul sa înfrunți viața si sa trăiești asa cum meriți?

Aștepți momentul cand va fi prea târziu ca sa mai poti face ce ti-ai dorit mereu?

Regretele te vor dărâma intr-un final pentru ca timpul nu poate fi dat înapoi, merge nemilos numai inainte.

In calea ta si a fericirii tale nu sta nimeni in afara de tine si de frica de necunoscut, neștiind ca necunoscutul vine la pachet cu noutate, provocare, entuziasm, curaj, incitare.

Eu nu-l astept pe Moșul 

Publicat de de Anna Georgescu

  

Eu nu-l astept pe mos Crăciun, eu astept Nasterea Mântuitorului.La fel o sa-mi cresc si copiii. Sa cunoască adevărata însemnătate a sărbătorii care ne bate la usa.

Sa așteptam tot anul Nasterea Pruncului si sa-i cerem sănătate mai înaintea tuturor.

Căci, daca vom fi sănătoși înseamnă ca vom putea munci si poate atunci va veni si moșul.

Stiu, veți spune ca suna clișeic si chiar asa e.

Astăzi, nimeni nu mai citește urările de sănătate. Par banale si super uzate ca sa mai poată stârni interesul cuiva.

Si n-o sa fiu iprocrita. Imi place sa ofer cadouri, dar si mai mult sa primesc. Si imi doresc multe, multe.

Dar găsesc bun prilejul de a mulțimi lui Dumnezeu pentru ca ma tine departe de rau si de oameni rai, ca ma asculta si ma îndruma numai pe calea cea dreapta a Lui si mai ales pentru sănătatea celor care ma iubesc si pe care ii iubesc.

Dar mai bine, sa întrebam surdul cât si-ar dori sa poată auzi un colind.

Sa întrebam orbul cât i-r placea sa vada luminițele unui brad împodobit.

Sau țintuiții la pat, cât si-ar dori sa poată merge măcar si pana la usa.

In tumultul acesta al vieții îndestulate, avem impresia ca ni se cuvine totul: sănătatea, bunăstarea… Ne-am obișnuit sa ne fie bine.

Am uitat sa mulțumim pentru tot ce avem, am uitat sa mulțumim pentru cate șanse ne-au fost date in viața.

La fel cum am uitat si ca maine e Nașterea lui Iisus.

Nu-l mai așteptați pe moșul, mai bine Vestiți Nasterea Mântuitorului.

Sursa foto: Facebook 

Cadou neașteptat 

Publicat de de Anna Georgescu

  
In ultima vreme, blogul meu, mânca-l-ar mama pe el, e din ce in ce mai productiv.

Roadele muncii, sau mai bine zis, ale pasiunii, au început sa apăra rând pe rând.

Ultima surpriza vine din partea celor mai importanți producători americani de whiskey, de la Jack Daniel’s.

Chiar daca nu consum alcool decat foarte rar si in cantități minime, cadoul neașteptat din partea lor m-a bucurat tare mult.

Renumit pentru finetea si gustul unic si desăvârșit, sărbătorile acestea voi deschide sticla si ma voi bucura de o băutura recunoscuta in toată lumea.

Si voi, daca sunteți in impas si nu știți cu ce cadou sa mergeți in vizita, sau pur si simplu, doriți sa degustați ceva deosebit, încercați Jack Daniel’s si va asigur de un gust special si de aprecierea celor dragi.

Mulțumesc, Jack Daniel’s!

Sărbători fericite si voua!

Mami pleacă la serviciu

Publicat de de Anna Georgescu

  După aproape 5 ani, mami pleacă la serviciu.

Lasa diminețile pline de iubire, micul dejun delicios alături de băieți, joaca aia nebuna cu râsete si chiote, somnul de prânz, gătitul, strânsul in urma lor si îmbrățișările din senin.

Nu stiu ce va face fără ei sau ei fără ea.

Se gândește in fel si chip cum o sa fie fără ea, ce o sa faca ei cand n-o s-o mai vada decat seara.

O sa plângă? O s-o uite? O s-o aștepte asa cum își imaginează ea?

Dar acum a venit si timpul ei.

Vrea sa evolueze si altfel. 

Vrea să-i faca mândri de ea.

Si știe ca orice si-a propus ii va reuși pentru ca are încredere in ea mai mult ca oricine si mai mult ca oricând.

N-a lăsat pe nimeni s-o descurajeze si a ținut piept tuturor necazurilor ca si cum n-ar fi existat.

O sa moara de dor si o sa aștepte Weekend ul mai mult decât se aștepta vreodată s-o faca.

O așteaptă un drum plin de provocări, iar noutatea ii va da curaj si forța sa le pună pe toate in ordine.

Si e asa entuziasmata…si dornica sa faca si altceva, si nerăbdătoare… 

Lucrurile s-au asezat neașteptat de bine in ultima vreme, parca tocmai ca ea sa plece liniștita si sa nu se îngrijoreze de prea multe lucruri.

Vrea mai mult pentru ea dar mai ales, vrea mai mult pentru ei.

Dumnezeu o iubește si o apăra de tot ce-a fost rau in viața ei, căci puterea rugăciunii e neașteptat de mare.

Am nevoie de voi

Publicat de de Anna Georgescu

Toată lumea vorbește, deci, nu mai e un secret pentru nimeni, faptul ca sunt in divorț. Din păcate nu a fost o gluma, cum au speculat unii, e trist si adevărat.

E o perioada grea pentru mine si vreau sa va mulțumesc din toată inima, voua, bloggerilor, prietenilor sau cunoștințelor care mi-au scris mesaje de încurajare. M-am bucurat sa văd ca o mulțime de persoane imi sunt alături.

Bine, au fost si d-aia care s-au bucurat, dar nu vreau sa-i mai bag in seama si p-aici.

Cei care ma urmăresc pe Facebook au văzut deja ca relațiile cu, inca soțul meu, sunt ceva mai bune. In sensul ca mergem in Weekend-uri  sa ne relaxam, discutam mai mult, vedem filme impreuna… 

Uneori ma gândesc ca poate din asta am avut de învățat, alteori ma întreb de ce a fost nevoie de asa ceva ca sa ne reevaluăm situația?

Acum ca ne petrecem mai mult timp impreuna,  nu știu daca e pentru mine un lucru bun sau un lucru rau,  pentru ca odată ce ti-ai pierdut încrederea intr-o persoana, e foarte greu ca o relație sa mai funcționeze normal.

Ce știu însă,  e faptul ca sărbătorile astea vreau sa arat bine. Si sa ma simt si mai bine. 

Asa ca, am pornit la shopping, pe internet, cine are timp  si nervi, de umblat prin magazine cu ” zăpăciții „?

De fiecare data cand trec prin perioade mai nasoale, ma binedispun comandand  lenjerie sexi. Si mereu am fost super incantata si am primit cele mai inedite produse.

M-am gândit ca e iarna, stam la căldurica, bem vin fiert cu Scorțișoara, așteptam cadouri de la Mosu’…. Sau, de Craciunul acesta, am putea fii sexi, am putea lasa fanteziile sa devină realitate si ne-am putea transforma chiar noi, in cea mai frumoasa Crăciunița.

Ca au si costume de Crăciuniță.

Asa sexi ca in pozele acestea: 

    
 Acum, sunt intr-o dilema si am nevoie de ajutorul vostru.

Trebuie sa cumpăr ceva neaparat, pentru ca sunt asa lucruri frumoase, incat, sinceră sa fiu, nu ma pot abtine. 

Si mi-ar trebui si niște lenjerie intimă… Dar parca mi-ar părea rau sa nu încerc si ceva mai sexi. Mai ales ca in ultima vreme sunt din ce in ce mai slaba, sânii mari ( de la alăptat, nu ca asa ar fi ei ) si anii nu stau in loc, deci sa profit.

Acum va întreb pe voi, lenjerie intimă sau sexi?

Sa ne mai dam o șansa, sau sa mergem mai departe?

A ars Radic Star

Publicat de de Anna Georgescu

  

Radic star a ars aproape in intregime.

Fabrica de mezeluri din orasul Stefanesti, județul Argeș a fost cuprinsă in aceasta noapte, in jurul orei 12, de un puternic incendiu.

In momentul producerii incendiului, in fabrica lucrau 40 de persoane care au reușit sa iasă la timp, însă 8 dintre acestea au ajuns la spital, intoxicați cu fum.

Avand de a face cu cel mai grav incendiu din ultimele luni, pompierii au intervenit cu nici mai mult nici mai puțin de 15 autospeciale, din Pitesti, Topoloveni dar si Curtea de Argeș.

Pana la aceasta ore, cauzele care au dus la izbucnirea incendiului nu se cunosc.

Din păcate, incendiul a fost devastator, iar flăcările n-au mai lăsat mare lucru in urma lor, pompierii luptându-se cu flăcările pana spre dimineața.

  
Sursa foto: arhiva proprie

Cum era iarna inainte…

Publicat de de Anna Georgescu

 

Va mai amintiți sărbătorile de alta data?

Cu zăpada cât gardul?

Făcea tata pârtie numai pana la porta si la animale, restul curtii rămânea de o curătenie  si de un alb strălucitor, care-mi lua ochii cand ieșeam dimineața din casa.

Noua ne aducea pachete de la fabrica, in care găseam portocale, ciocolata, bomboane de pom, dar si niște pulovere muștar pe care mi le amintesc perfect.

Nu mâncam nimic din punga. Toate dulciurile le puneam in brad si pe lângă el si le mâncam abia la Sf. Ion.

Bine, bomboanele mai dispăreau dar lăsam hârtiile nemișcate împachetate bombat de parca inca ar mai fi bomboanele acolo.

Si bradul nu era ca ăla din filme. Avea crengi rare si putine si mirosea a ceara si a iarna.

Puneam vata in el sa imitam zăpada, aveam doar câteva globulețe si foarte putina beteala argintie, dar neaparat instalație care stătea aprinsa toată noaptea sa se vada frumos din drum.

Primeam toti colindătorii si muream de frica cand veneau cu capra. Ma ascundeam in lada recamierului si ieșeam abia după ce eram sigura ca au plecat.

Nu ne lipsea niciodată de pe masa de Crăciun sau Revelion, salata boeuf, făcută cu mare grija sa nu ni se taie maioneza, nici sarmalele, piftia, cârnatii sau cozonacul.

Nu știu cu ce ne omoram timpul, n-aveam jucării, doar televizor la care prindeam TVR 1, însă nu-mi amintesc vreodată sa ma fi plictisit.

Știam zeci de poezii pe care le recitam fără oprire cand se îmbraca vreun var in Moș Crăciun. De multe ori il recunoșteam si alegeam sa nu spun ca sa nu stric momentul.

Eram cu toții veseli si veneau multe rude in vizita care nu scăpau pana nu jucau cu mine un tabinet.

Si era asa o atmosfera de sărbătoare si de familie pe care nu pot s-o descriu in cuvinte oricât mi-as dori. 

Si chiar daca imi doresc foarte tare, mi-e teama ca băieții mei n-o sa o simtă niciodată.

Acum stau întinsa pe canapea si trag nostalgica aer in piept sa-mi amintesc aerul rece care venea dinspre hainele înghețate pe care le întindeam pe soba la uscat.

Si fără sa știu de ce, mi-e dor de tata, rau de tot…