Probabil cei care au locuit la oraș nu vor afla niciodata frumusetea balurilor de alta data.
Se întâmplau in urma cu aproape 20 de ani la țara in special in Weekend si aveau loc in căminele culturale.

Cand mergeau surorile mele la bal eu nu aveam vârsta potrivită pentru a fii luată pentru ca de obicei aveau loc in localitățile de pe langa satul nostru si ei mergeau pe jos chiar si iarna.

Fiecare fata mergea obligatoriu însoțită întotdeauna de cineva din familie. 

Ale mele mergeau cu mama si nu erau deranjate deloc de lucrul acesta.

Lautarii cântau pe scena îndeosebi muzica populară de joc, iar fetele așteptau pe scaune pe margine sa fie invitate. Pe jos era ciment si in jocurile alea nebunești se ridica un nor de praf, asa ca in pauze întotdeauna era cineva cu o găleata care stropea cu apa pe jos.

Frumos era cand dădeau domnișoarele invita. Sau cand băgau melodii lente si se mai stingeau din lumini. Era asa o atmosfera incitanta, aproape de suspans. Fetele erau super emoționate, iar cea căreia i se făcea hora era cu adevărat cea mai invidiata.

Apoi ca sa se mai răcorească dupa atâta joc ieșeau afara si acolo aveau loc cele mai frumoase momente: promisiuni, declarații, vorbe dulci, certuri, împăcări…

Oricum cei care erau impreuna se cunoșteau prin alte semne decat cele pe care le știm astăzi. Adică dansau numai impreuna si se țineau de mâna cand intrau, caci de săruturi nici nu putea fi vorba.

De exemplu se știa ca Ionela vorbește cu Adita, asa se spunea, nicidecum ca sunt iubiți sau impreuna. 

Surorile mele își amintesc sigur cât de frumos era si cate inimi au frânt.

Blonde, înalte, gătite mereu cu cele mai frumoase haine făcute pe comanda, starneau invidii intre băieți dar si competiții intre fete.

Cand aveam vreo 13 ani am mers si eu pana pe la ora 11 la bal si eram absolut fascinata ce se petrecea acolo. Ca m-a invitat cineva si ca am refuzat rușinată n-am cum sa uit, mai ales ca m-au ținut minte si m-au tachinat mult timp dupa aceea.

Acum ca imi amintesc cât de frumos se distrau parca imi pare rau ca n-am mai prins si eu perioada aceea.

Eu am prins discoteca cu fum si muzica tare de-mi tiuiau urechile si a doua zi. Alte vremuri trăite cu aceeași emoție, cel puțin la fel de frumoase despre care poate o sa va povestesc cândva.