Copiii mei nu-mi aparțin 

 
  

 Nimic nu te zdruncina mai tare in viața asta decat apariția unui copil.

De nimic nu te temi mai mult in viața, decat atunci cand il vezi pentru prima data si de nimic nimic nu te bucuri mai mult pe lumea asta mai mult decat de prima îmbrățișare sau primul sincer te iubesc.

E vorba de un atașament la un nivel atat de ridicat incat numai o mama poate înțelege ce spun eu aici.

Sunt mândra sa fiu mama de doi prichindei scumpi si iubiți pana la cer. Si incerc sa ma pun contra curentului actual.

Tot mai des, însă, observ părinți care-si aseaza odraslele pe un piedestal la care poti ajunge extrem de greu.

Le cumpara lucruri pe care si le doresc ei mai mult decat copiii înșiși. De dragul lor le permite si răutăți, amuzându-se pe seama lor.

” E copil. Ce stie el? ”

Ei bine, stie. Stie foarte bine si uneori sunt mai inteligenți decat credem noi. Pentru cunoștințele lor viitoare primii ani din viața sunt esențiali. 

Ce înțelege el cand vede ca parintii ii permit orice moft, chiar si violenta?

Cand are atatea jucării incat nu stie ce sa-si mai dorească?

Cand nu aude niciodata ” nu am ” sau ” nu se poate „?

Cand nu trebuie sa lupte pentru nimic pentru ca plânsul ii va aduce tot ce are nevoie.

O perioada am fost si eu asa. Pana mi-am dat seama ca greșesc. Nu trebuie sa-mi închin viața lui si nici sa-l forțez sa faca ce vreau eu.

Ca sa stie ce înseamnă răbdarea, rușinea, respectul, am fost nevoită sa ma schimb.

El e un individ unic care trebuie sa înțeleagă inca de mic ca sunt lucruri care nu-si au rostul.

Copiii trebuie iubiți in fiecare zi a lor, însă trebuie si îndrumați si supravegheați fara sa stie.

Sunt mii de mame in lume, nu sunt eu singura de pe pământ cu 2 copii si greutăți. Nu ma plâng si nu vreau sa cred ca mi-e greu.

Traiesc pentru mine, nu pentru ca exista ei.  Sunt pe pământ sa-i fiu aproape pana cand va decide el ca e destul de puternic sa se descurce fara ajutor.

O sa-l iubesc mereu dar n-o sa incerc sa-l schimb si n-o sa-l copleșesc cu iubirea mea. Nu vreau sa-mi pierd motivația atat de tare incat sa-l fac pe el motivul de a merge mai departe, iar existența mea sa atârne pe umerii lui.

Nu vreau sa-i fac rau.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: