Am iertat întotdeauna neputința, neștiința si chiar si prostia. Am considerat mereu ca bunătatea si iertarea va face lumea mai buna.

Ce n-am iertat si ce nu suport e răutatea. Oamenii aceia care perseverează in răutate. Care pot uri mult timp, chiar si o viața întreaga.

Ei urăsc sincer si oricâtă bunătate sau iertare le-ai arata, n-o sa le diminueze niciodata ura pentru tine. De aceștia m-am detașat imediat ce mi-am dat seama ca nu-i pot schimba cu nimic. Las la o parte gândurile rele si ma înconjor de cei care ma iubesc si ma accepta. Nu imi place sa insist acolo unde nu e cazul. 

De asemenea, stiu faptul si ca nimeni nu e perfect. Toti avem calități si defecte, iar noi toti ar trebui sa conviețuim in acceptarea celui de langa noi cu bune si rele. Dar răutatea constanta n-o tolerez.

Si eu deranjez multe persoane cu felul meu de a fi, si-mi dau seama ca greșesc, dar măcar sunt sinceră, iar rau daca am facut, mai mult ca sigur am facut inconștient.

Asa ca… Jos cu mitocanii!

Cei care fac rau, cei care-si traiesc viața astfel, hrănindu-se cu propriul venin, au impresia ca au totul si sfârșesc neavând nimic.

Mai bine, fii criticat pentru sinceritate, decat acuzat de fățărnicie!