Eu nu sunt frumoasa, nici puternica si nici tânara. Cred ca am defecte mai multe decat calități.

Poate par frumoasa si puternica pe dinafara, dar interiorul meu ascunde dureri nespuse, iar exteriorul il port tot timpul îmbracat cu fard, cu zâmbete, cu haine…

Nopțile nedormite mi-au adus riduri adânci care abia pot fi ascunse sub machiaj.

Poate ca lipsa calciului din organism, poate faptul ca iubesc sa-mi țin copiii in brațe, mi-au deformat coloana si m-au adus de spate, vizibil.

Sarcinile repetate la un timp foarte scurt una dupa alta, mi-au stricat dantura. Pielea mea s-a întins pana aproape sa crape de doua ori, pierzându-si elasticitatea si hidratarea.

 Sub linia chilotului stau ascunse cicatricile care-mi amintesc de minunile din viața mea.

 Căderile masive ale parului deja mi se par normale si nu ma mai sperie cu nimic, cand se înfunda scurgerea cu el. 

Anemiile din timpul sarcinilor mi-au adus stări de slăbiciune si leșin pe care le moștenesc si astăzi.

Unghiile mele sunt tot timpul scurte din cauza faptului ca s-au micșorat îngrozitor. Câteva din ele sunt groase si trebuie sa le pilesc adânc de fiecare data sa nu se vada oja zgrunțuroasă.

Timpul nu iartă pe nimeni. 

Nu sunt perfecta si nici asa puternica, cum las sa para.

Dar ma simt bine in pielea mea in cea mai mare parte a timpului, d-aia si multi ma percep asa.

Mi-am acceptat cicatricile ( si cele vizibile si cele care nu se vad ), ridurile si chiar si lipsurile.

Semnele slăbiciunii si cele ale trecerii timpului, cat si urmele lăsate de întâmplările anilor trecuți, fac parte din ceea ce sunt astăzi.

De la fiecare am învățat si m-am șlefuit pana la ceea ce am devenit.

Si vreau sa știți asta. Cand sunt vesela si binedispusa nu înseamnă ca imi rade si sufletul.

Asa suntem noi femeile: puternice din afara si firave pe dinăuntru.

Nu sunt numai eu, suntem multe care ținem in noi dureri nespuse.

Aveți grija de voi si de sufletul vostru. Nimeni altcineva n-o face in locul vostru.