Aoleu, sufletul meu dansează de bucurie ca ma iubesc ei printii mei frumosi!
M-au facut ei cu zâmbetul lor, cea mai fericita mama de pe pământ.

Cand se da ăla mic cu fundu’ in spate sa se cuibărească in brațele mele, imi vine sa mușc o bucățică din el. Cand ma supăr pe el ma mângâie pe fata cu mânuța aia a  lui grăsuna si se uita in ochii mei de-mi vine sa ma topesc.

Cand ma întreba ăl’ mare de ce eu iubesc pe toată lumea… Ma pune in încurcătura, pentru ca sunt si eu om si am si antipatii pe care, bag de seama, le ascund bine de ei.

Vreau ca ei sa ia propriile decizii fara sa-i influențez in nici un fel. Sa vada adevarul singuri si sa faca propriile alegeri.

Mor de gropițele primului născut. Are asa o fata mititica cu niște trăsături feminine care parca, contrasteaza cu curajul neobisnuit pentru vârsta lui. El nu se teme de insecte, nici de întuneric. Rade de monștri si de bau-bau si se comporta ca un bărbat adevarat.

E galant cu fetele si-i poarta grija frățiorului. Ce mi-as mai putea dori?

Răsfățatul in schimb, il mai altoiește cand ii sare muștarul chiar daca frate-sau e mai mare decat el cu un cap. Are si asta un fel de curaj. Nebunesc  ce-i drept, dar are. Mi-a demonstrat de curând cand a intrat cu viteza premeditata in cea mai mare balta posibila.

Mai are niște ochi negri care-i joaca in cap ca o apa in bătaia soarelui. Si un zâmbet sugubat asortat la starea lui veșnic vesela cu care-i face pe toti sa uite prostiile pe care le face si sa-l îndrăgească pe loc.

E independent ce n-ai pomenit: mănâncă singur de cand avea pana in 2 ani. Nu vreți sa știți cum se mazoleste… Dar altfel nu accepta, mI bine sta nemâncat decat sa-i dai tu. E smecheras in tot ce face, de la mersul lui, ăla in fente, pana la căzăturile cele dese cu care ne-am obișnuit; cade si rămâne in poziția aia tăcut pana vine cineva sa-l ridice.

Ma mai dispera ei cand nu mai prididesc cui sa-i acord atenție primul sau cand am o mie de bagaje si tocuri ( ca deh, sunt si fudula daca n-ați observat ) si unu vrea in brațe iar altul jucăria de pe fundul bagajului.

Dar cand ma uit la ei ce mici si nevinovați sunt si ce mutrișoare au cand sunt amărâți si plâng din toate nimicurile imi înmoaie inima pe loc.

Sunt prostănaci rau asa piticuti si tantalai si-i iubeste mămica de zici ca moare, nu alta.

Banii nu țin de urat si nu-ti încălzesc inima.

Decat sa ai tot ce-ti dorești langa un om care te face sa suferi, mai bine sărac si plin de liniste. Nu se merita sa pui la bătaie nici măcar un minut din viața ta pentru bunăstare. 

Sa-ti găsești liniștea sufleteasca langa cineva si sa ai parte de intelegere cu cel de langa tine e mai important decat orice bun material.

Întotdeauna va exista cineva care sa te prețuiască la adevarata valoare.

Amintirile sunt singurele care te vor insoti la sfârșit. Nu banii, nu posesiile, nu casele… Asa ca încearcă sa-ti trăiești viața asa cum ti-ai dori sa-ti amintești la batranete. 

Fa tot ce-ti poftește inima fara urme de regret. Fiecare pas facut pentru tine te va ridica si nu uita sa privești fiecare greșeala ca pe o învățătura.

Daca liniștea ta nu a venit odată cu bogăția, renunța la tot sa poti pune seara capul liniștit pe perna. 

Alege-l pe cel cu care te înțelegi tu, nu pe cel bogat. Acesta va vrea sa te posede, cel dintâi va vrea sa te aibă pe tine pentru ceea ce esti.

Alege sa razi in viața chiar daca n-ai tot ce-ti dorești decat sa fii îndestulat si sa mănânci plângând.

N-ai idee ce repede trec anii si cate ai fi putut sa faci daca ai fi avut intelegere.

Tu decizi. E alegerea ta cum vrei sa trăiești.