Ciudat, cum cele mai multe sfaturi despre cum sa ne creștem copiii le primim din partea celor care n-au avut copii sau nu si i-au crescut pe ai lor.Am auzit adesea de la astfel de oameni, sfaturi sau nemulțumiri ale modului in care am ales sa-i cresc. Cel mai mic gest de nepolitete e atent cristicat. Rade prea mult, aleagă intr-una, nu mănâncă cu tacam la nu stiu ce vârsta sau inca poarta scutec? Doamne, cum e posibil asa ceva? Copiii ar trebui sa mănânce numai la masa, in liniste si daca se poate si tot din farfurie.

Asta ar putea fi posibil intr-un univers paralel, poate. Caci fiecare copil are ritmul sau.

Pentru ca e foarte greu sa-l stăpânești chiar si daca ii esti părinte.

Pentru ca fiecare părinte își creste copilul cum crede de cuviință si pentru ca deși nu pare, toti parintii își iubesc copii indiferent de ce s-ar întâmpla.

Pentru ca uneori e foarte greu sa-i crești fara ajutor, iar copiii perfecti nu exista sau e ceva in neregula cu ei.

Copiii normali au dreptul sa faca gălăgie, sa verse mâncarea, sa nu te salute daca n-are chef, sa aibă toane, sa nu vrea in brațe la tine si sa fie dependent de mama.

Stiu, e greu sa înțelegi, pentru ca tu nu stii ce înseamnă sa fii non stop cu el, pentru ca pe tine te ajuta parintii sau pentru ca tu nu ai copii. Cu voia Domnului o sa ai si o sa vezi ca atunci cand va apărea îți va dărâma toate convingerile avute pana atunci si îți va schimba viața total. N-o sa poti ajunge la timp asa cum îți dorești de la mine. N-o sa mai ai cele mai la moda lucruri pentru ca alegi sa-i cumperi lui. Si cate si mai cate.

Voi, cei care nu i-ați crescut sau ați avut bone si  bunici activi nu știți ce înseamnă sa renunți la tine pentru el si d-aia vi se pare asa ușor sa corectați. Nu știți ce înseamnă nopți pierdute si nerecuperate. Grija permanenta si efort peste puterile omenești. Sa faci mâncare, curătenie, sa-l îngrijești si sa-i asiguri tot ce are nevoie de unul singur. Asa ca, nu mai vorbiți.