Respect pentru bunicii care-si fac timp pentru nepoti. 

Timp d-ăla de calitate, nu sa-i vada in weekend 30 de minute. Sa-i spele, sa le gătească, sa-i învețe o poezie, sa fie acolo pentru ei atunci cand au nevoie de ajutor si sa se uite la ei ca la soare.

Pe acestia ii felicit in gura mare pentru bunătatea inimii lor.

Amintirile din copilărie vin la pachet inevitabil cu cele despre bunicii noștri. Cand parintii erau plecați lor le revenea misiunea de a ne îngriji.

Cele mai buna sfaturi le-am primit de la bunicii mei. Deși mi-ar fi plăcut sa petrec mai mult timp cu ei, decat am facut-o, mi-au transmis valori pe care le păstrez in suflet cu sfințenie. 

De la ei am învățat prima rugăciune, primele cuvinte si poate cel mai valoros lucru, sa nu mint. Nici pe mine, nici pe cei din jur. Acum, cand sunt absolut nevoită s-o fac, am niște mustrări de conștiința cum nu va puteți imagina. Ma gândesc inevitabil ca ii dezamăgesc pe ei.

Stiu, trăim intr-o lume materială si avida de bani, dar sa-ti faci timp pentru copiii copilului tai poate însemna mult pentru ei si enorm pentru sufletul tău obosit.

Ma bucur enorm cand vad bunici de mâna cu nepoți. Cand ies in Weekend si le fac toate poftele: ii plimba cu trenulețul, le cumpara porcarii cu care parintii n-ar fi de acord, ii lasa sa se murdărească si ii iubeste mai mult decat pe copiii lor.

Dragostea fata de bunici nu va dispărea niciodata. Depinde doar de voi daca le veți lasa amintiri plăcute nepoților voștri. 

Iubirea unui copil e cel mai sincer lucru de pe pământ, ar fi păcat sa nu va bucurați sufletele cu vorbe gingașe, mânuțe mici in palma voastră mare si îmbrățișări calde.

Întoarceți-va fata către ei. Lăsați tot si lăsați-vă lor amintiri pentru totdeauna. Învătați-i de bine, sa crească puternici, onesti, drepți, sa va faca mândri de ei, caci ei sunt cei prin care lumea își va aminti ca ați fost aici.