Dupa ora 19 la noi in casa e un vacarm îngrozitor. Se tipa din orice , oricât as încerca eu sa împiedic asta.

„Ali, pleacă de aici nu mi le strica! Pleacaaaa! ” tipa cel mare. ” Maaaamiiii, fati bătut ” , urmează mezinul dupa ce a ignorat sfatul fratelui mai mare. 

De cele mai multe ori l-a împins sau i-a smuls jucăria atat de tare incat cel mic s-a vazut nevoit sa-i tragă si el una.

Intervenim imediat, ii punem sa-si ceara scuze sa recunoască unde au greșit, sa-si dea mâna si eventual cate o îmbrățișare.

Aceeași rutina o urmam la fiecare cearta, punctând de fiecare data gravitatea si urmările faptei.

Câteodată, la micile certuri parca e bine sa nici nu intervii. Peste vreo 3 minute pleacă in alta camera sa-si construiască impreuna un garaj de parca nu s-a întâmplat nimic.

Totuși sa stai cu mâinile in sân cand se lovesc, e cel mai rau lucru pe care il poti face. Trebuie sa stie ca violenta nu aduce nici o rezolvare si ca sentimentele celui de langa el sunt la fel de importante ca si cele ale sale. Trebuie sa ținem cont de asta inca din primii ani de viața pentru ca ei sa crească cu ideea ca violenta e absolut interzisă.

Societatea actuala e una extrem de violenta pe toate planurile si ca sa-l protejezi e practic imposibil. Desenele de la televizor conțin violenta, pe strada vad violenta, in colectivitate la gradinite si scoli se practica la fel, misiunea de a stopa fenomenul devenind din ce in ce mai grea.

Chiar si asa, nu trebuie sa ne oprim din a interzice si din a atenționa copiii asupra gravitații agresiunilor de orice fel ar fi ele. Îndemnul la empatie, ajutor si reciprocitate poate fi o soluție, la fel ca si pastrarea unui ritm de viața cat mai ferit de factorii declanșatori ai violentei.

Haideți sa nu le mai găsim motive ca sunt mici… ca nu stiu… si sa atenționam gestul imediat, oriunde ne-am afla: in parc, acasa, pe strada.

Pe termen scurt poate părea o nimica toată, dar pe termen lung poate avea efecte grave daca nu intervenim in nici un fel. Copiii sunt mici si drăgălași, însă nu vor rămâne toată viața asa. Vor deveni adulti violenti, iar asta nu mai e deloc o chestie drăgălașa.

Depinde numai de noi ce fel de oameni vom dărui societății de maine. Cum spunea si Creanga ” din același lemn se face si icoana si maciuca „. 

Aveți grija de copiii voștri. Spune stop violentei!