In urma apelului facut in articolul trecut pe care-l puteți găsi aici,  primarul comunei Botești n-a ramas indiferent la multimea formată din cei care au susținut prin distribuiri cauza mea si a promis ca va organiza mai des astfel de petreceri.

Un gest frumos din partea dumnealui, căruia țin expres sa-i mulțumesc si sa-l felicit pentru câștigarea unui nou mandat. E foarte iubit in comuna si pe buna dreptate.

Asa. Si ma pun eu pe pregătiri si pe planuri cu câteva ore inainte. Culc copiii dupa niște zbânțuieli intre ei de credeam ca n-o sa i mai vad închizând ochii aia negri odată.

Ma duc sa ma machiez si ce sa vezi? Lipsea aplicatorul, posibil mâna neastamparatilor, asa ca m-am machiat cu degetul mic. A ieșit intr-un mare fel, dar n-aveam încotro. Apoi, pun rochia, leg sandalele si vad ca la un picior am unghiile cu oja, la altul ba. Nu ma amărasc, nu ma dau bătuta, dau peste toate alta culoare si plec.

Nu mai trebuie sa va mai spun ca acolo ajunși, ritmul nu te las sa stai pe scaun. Sau ca energia celor prinși in hora dădu dependentă si deveni intr-o clipa molipsitoare.

Va las aici dovezi de bunadispozitie si veselie, sa va conving si pe voi, cei care nu ați îndrăznit sa apăreți, ca asa ceva nu se ratează pentru nimic in lume.

 M-am bucurat de asemenea foarte  mult, sa vad la joc multi adolescenți a căror vârsta cobora pana spre 15 ani, semn vizibil de maturitate neașteptata prin acceptarea cu asa ușurintă a tradițiilor. Bravo voua, baieti si fete prezenți acolo. Ați fost cei mai tari!

Eu mi-am facut deja un obicei din asta, nu o sa mai scap nici un bal de acum inainte, promit!

​​​
​