Uit mereu ca sunt bogata

Ma plâng intr-una. Ba ca nu dorm, ba ca n-am timp pentru mine, ba ca sunt obosita… In sinea mea mai mult, ca in fata oamenilor nu recunosc nici moarta, fac pe vesela mereu.

Ma plâng de gălăgia copiilor, de faptul ca nici la wc nu pot sa merg fara însoțitori. Ei vor in orice moment al zilei cu mami, sa-i îmbrace mami, sa-i culce mami, sa-i plimbe mami, mami, mami, mami.

Ca stau la 4 si urc inevitabil plină de bagaje in fiecare zi de la Dumnezeu si mereu ma gândesc, cine m-o fi pus sa aleg tocmai apartamentul asta?

Ma mai plâng, de asemenea, ca nu-mi ajung banii pentru toate planurile extravagante din mintea mea.

Ma lovesc prin casa noaptea de jucării si rostesc ca pt mine o înjuratura, in timp ce merg sa prepar ceva si pentru stomacul meu flamand.

Cand zic, Doamna ajuta ca scăpai, hop, ca s-a trezit un păpușel care vrea apa.

Mai culca-te Ano!

Daca reușesc sa ma culc si eu vreo ora-doua, zic ca au trecut 10 minute cand ma trezesc, asa de nedormita sunt.

Dar cand ramân singura ( rar, dar se mai întâmpla ), si ma uit ca toanta in jurul meu, mai ca-mi vine sa ma duc dupa ei, de ciudata ce pare casa mea fara smiorcăieli.

Si ma uit ca e plină casa cu de toate. Nu e nimic ce mi-ar trebui si nu gasesc in ea. Si copiii sunt frumosi si sănătosi, nebunici si năzdrăvani. Si se iubesc si ne iubesc si ne iubim intre noi asa cum ne pricepem. Si e frumos, ca atunci ma simt bogata, cand am timp pentru mine, iar eu aleg sa-l petrec uitandu-ma pe camerele de la gradi dupa ei, in loc sa-mi fac unghiile.

Aaa, si cand plec singura cu mașina fara sa fac vreo gafa prin trafic, atunci chiar ca ma cred ” the Queen of the world „.

Zic sa ma bucur acum de ei, ca vremea trece amețitor de repede si m-or părăsi in curând, si ce le-oi mai duce dorul… 

Vedeți? Eu v-am zis ca uit mereu cat sunt de bogata.

Reclame

Nu sărbătoresc ziua copilului

Sau mai bine zis, nu sărbătoresc numai ziua copiilor, ci si ziua noastra, a adulților.

Pentru cei in suferința, fie ea fizica sau spirituală ar trebui sa existe o terapie vindecătoare cu, copii. Bolanvii nu ar trebui sa faca nimic in afara de a-i privi cum se joaca sau cum se comporta pur si simplu. Râsetele lor sincere, chiotele de bucurie sau mutrisoarele lor simpatice i-ar scapa de orice urma de durere.

Azi de ziua lor, le aduc un tribut de mulțumire prin aceste rânduri si vreau sa-i mulțumesc Celui de Sus pentru privilegiul de a cunoaște cel mai frumos sentiment de împlinire sufleteasca, acela de a fi mama. Mama unor ființe perfecte.

Eu cred, însă, ca nu e numai ziua lor. E si a noastra.

Presupun ca ați observat si poate chiar v-a deranjat vreodată prosteala unui adult cand intr-o discuție se mascareste prin vorbe sau comportament. Sau poate cand, fiind singuri in casa, ați început sa dansați in oglinda pe o melodie preferata. Sau cand aveți un chef de ras inexplicabil. Daca ați pățit măcar o data asa înseamnă ca astăzi va sărbătorim.

Va spun la multi ani celor care n-au uitat de copilul din ei si care simt nevoia din cand in cand sa-l mai trezească. Care înțeleg prosteala copiilor si nu-i condamna pentru ea. Care nu-i obliga sa crească si sa fie maturi inainte de vreme. Care se bucura de baloane de săpun, de păpuși si mașinuțe chiar daca sunt oameni in toată firea.

La multi ani copiilor de tot felul.