Ca suntem bătrâni sau ca suntem tineri, nimeni nu stie daca ziua de maine va fi ultima sau doar o zi obișnuita din restul vieții.

Multi dintre noi nu ne gândim la asta aproape niciodata. Dar mereu păstram lucruri pentru mai tarziu. 

Ca e o prăjitura, o haina sau chiar un lucru pe care-l meritam, ezitam sa trecem la acțiune.

Nimeni nu stie daca azi e chiar ultima zi.

Asa ca de ce sa ne refuzam fiecare plăcere? 

De ce sa păstram ce e bun pentru maine?

De ce sa nu purtam ce ne place astăzi?

De ce sa strângem averi, bani si bogății, pentru un viitor incert?

Ai strâns destul. Ce nu ai, nici nu-ti trebuie, ne spune mereu biata mama, deși din cauza obișnuitei, am înțeles prea tarziu întelesul vorbelor ei.

Uita răul, ignora nebunul care nu-si gaseste locul si te sâcâie pe tine, pentru ca tu ai alta misiune: sa-ti faci toate zilele rămase mai mult decat memorabile.

Datoria ta e sa te îngrijești de sanatate ca sa poti adauga ani vieții tale.

Datoria ta e sa te îngrijești de fericirea si bunăstarea sufletului va sa poti trai împăcat cu tine, cu ce ai facut si cu ce n-ai facut.

Datoria ta e sa le spui si altora sa nu-si faca griji. Sa le arați ca sensul vieții e altul, ca nu banul e sanatate. Sau fericire. Cu bani doar supraviețuiesti. Nu împărătești lumea si nici nu scapi teafăr la sfârșit. 

Toti o sa murim. Chiar si tu, cel care strângi pentru mai tarziu. Mai tarziul pe care-l aștepți se transforma in fiecare zi in prea tarziu. 

Prea tarziu sa mai conteze.

Prea tarziu sa te mai poti bucura.

Prea tarziu sa-ti mai rada inima.

Cand ai totul, n-ai nimic. Ai fi putut strânge mai mult. Asta e gândul care nu-ti da pace. Nu satistactia ca ai facut cat s-a putut.

Ai grija, in goana dupa bani, ai pierdut cei mai frumosi ani!