De unde atâta răutate?

Daca cineva ne-a greșit e taxat imediat. Parca abia așteptam sa faca un pas greșit ca sa ne putem supăra. Sau poate chiar răzbuna. Ne simțim atat de drepți si atat de îndreptățiti incat avem un plan de răzbunare pentru fiecare greșeala a celui de langa noi. Nu mai contează sentimentele sau regretul sau, nu vrem decat sa i-o plătim.

Rezervele de iertare s-au terminat, iar la unii nici nu au existat. Pare ca iadul a ramas gol, iar toti diavolii sunt pe pământ. Grija aproapelui ne interesează mai mult decat situația in care ne aflam noi. Nu e important sufletul nostru cat sunt importante greselile altora. Sa razi de necazul altuia mi se pare josnic, murdar, total necivilizat. Sa te bucuri de neștiința altuia te face la fel de neștiutor ca si acela. Peste tot in jurul nostru nimeni nu mai oferă toleranta. Cazi in strada, oamenii rad ca te-ai împiedicat, nimeni nu te întreaba daca te-ai rănit.

De ce nu recunoaștem ca toti suntem pe Pământ cu aceeași menire. Ca toti suntem călătorii aceluiași tren? Ca s-ar putea sa coboram din el cand nici nu ne așteptam? Călătoria ar fi mult mai plăcuta daca am alege sa ne ajutam reciproc. In schimb alegem sa ne uram, sa ne invidiem si sa ne bârfim.

Nu ne mai sperie nici legea lui Dumnezeu, care aduce pe capul tău ce ai adus tu pe capul aproapelui tău; ce ai facut ti se va face, ce ai zis, ti se va zice, nimic nu rămâne neplătit. Daca am fi conștienți de lucrul acesta poate n-am mai împărți atatea cuvinte urate. E atat de multa energie irosita fara nici un folos, pe care am putea sa o transformam in hrana pentru suflet. 

Iartă ca sa fi iertat si tu. Zâmbește ca sa aduci lumina in ochii cuiva. Uita ca sa poti merge mai departe usor. Trage aer in piept cand simti ca nu mai rezisti, spune ceva frumos in gândul tău si nu lasa nimicurile sa-ti dicteze dispoziția. 

Bucuria de a fi viu trebuie sa acopere sentimentele grele care ne apasă sufletul. Conștiința faptului ca nu suntem singuri pe acest drum sa ne dea curaj sa înfruntăm inevitabilul astfel incat la sfârșit sa plecam râzând ca s-a terminat ceva frumos care chiar ti-a plăcut. Cam asa cand te dai jos dintr un tobogan pe care te-ai dat tare dar in care te-ai distrat maxim.

Asa ca, intr-o lume in care toti vor bani, fii tu cel care vrea doar fericire, ca poate cine stie? Pentru ca sa fim fericiti nu avem voie de bani, ci doar asa cum se spune, be trebuie un simt al umorului bun si o memorie proasta. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: