Mergem la Webstock 2016

In curând va avea loc cea mai mare conferința social media din Romania, Webstok 2016.In calitate de blogger acreditat, am onoarea de a participa la un eveniment de o importanta deosebita dar si de a intâlni pe cei mai buni in ale social media pe data de 30 Septembrie 2016, in Bucuresti, la JW Marriott Hotel. Evenimentul este organizat de Evensys in colaborare cu Vodafone.

Ne așteptam la multe surprize dar si la sesiuni de conferințe Care mai de care mai interesante, care vor cuprinde întâlniri interactive despre cele mai noi tendințe in social media, bune practici, comunicare si promovare, aducând in prim plan ultimele tehnologii si aplicații din domeniu.

De asemenea se vor premia cele mai creative si inedite proiecte si campanii social media din România in ultimul an. Ca speakeri avem pe Vlad Petreanu, Lucian Mândruță, Adrian Hadeanu, Andreea Retea si multi alții.

Vedetele de tot soiul ne vor împărtăși experiențele si metodele lor de a ajunge la performante asa notabile.

Am asa un feeling ca o sa fie o atmosfera super destinsa, mai ales ca acum e ocazia sa ma revăd cu prietenii mei bloggerii. Si jur ca nu stiu ce astept mai mult, intalnirile, conferințele, gala premierii sau petrecerea de dupa.

Așadar, ne vedem acolo?

Reclame

Singurătatea e groaznica

Cum ca singuratatea e groaznica, chiar mai înfiorătoare  decat boala,  am auzit-o din gura unui bătrân, asa ca astazi, va propun ceva diferit.Imaginează-ți ca esti foarte bătrân si ca locuiești in casa ta singur de foarte multi ani. Dumnezeu ti-a luat iubirea vieții tale de atat de mult timp incat nici nu-ti mai amintești.In fiecare dimineața te trezești fara nici un plan. Esti doar obosita gândindu-te ca nu te asteapta nimic nou. 

Deschizi ochii si vezi ceata. Oare unde ai pus ochelarii azi noapte? Bâjbâi dupa ei pe noptiera si din greșeala verși paharul de apa de jos. Oftezi si pipăi dupa ei prin băltoaca de jos de langa noptiera. I-ai găsit dar sunt uzi. Ii ștergi pe cearșaf si apoi îți urmezi rutina fericita ca ochelarii vechi măcar nu s-au rupt. 

Mai tarziu te intrebi daca ai luat medicamentele. Alzheimer e boala cu care te lupți de multi ani si de care au aflat toti cei câțiva care te mai știu, ceea ce i-a îndepărtat si i-a facut sa te trateze ca pe un ciudat. 

La prânz vrei sa mănânci supa pregătită inca de dimineața, însă mâna nu te asculta. Pana la gura ai pierdut tot din lingura. Azi parca tremura si mai tare. Te descurajezi si începi sa plângi usor in timp ce cu mâna stânga duci supa. E aiurea, si-ti vine peste mâna sa mănânci cu stânga dar ce sa faci? Ai terminat de mâncat, însă nu si de plans. Te gândești la vremuri de mult apuse, la cat de frumos era cand le puneai tuturor masa, la ce veselie era cand apărea desertul, cum se jucau nepoții in sufragerie iarna… Singurătatea e groaznica, a facut din tine un om posac si obosit. A facut ca toate zilele vieții tale sa semene intre ele fara nici o deosebire. Plângi de durere, de neputința, de singurătate si cel mai rau e ca nu mai aștepți nimic, decat moartea.

Asa se simte un bătrân neputincios in fiecare zi. 

Asa vom ajunge si noi atat de repede incat viata ni se va părea o clipa.

Horatiu Mălăele spunea ca viata e ca o masa: Copilăria – din partea casei, tinerețea – felul de baza, bătrânețea – desertul, iar moartea – nota de plata. Superb spus! E tocmai ce vreau sa zic. Nimic nu e pentru vesnicie, toti si toate vor pleca la sfârșit. Singurul lucru care a mai ramas sunt pozele păstrate cu sfințenie, si amintirea care nu va putea fi stearsa cu nimic. Amintirea oamenilor pe care i-am iubit, a clipelor frumoase de mult apuse, a bucuriei si a fericirii trăite.

De aceea, pentru tine cel care citești asta, am un singur lucru sa-ti mai cer. Sa fii conștient de ceea ce ai azi. Caci azi ai mai presus de toate, tinerețea, cel mai frumos dar al vieții. Ai de partea ta, putere, agilitate, libertate sa faci tot ce te face fericit. Ai sanatate, poti merge, poti vedea, poti simti mai mult decat o vei face de azi inainte, pentru ca viata curge in defavoarea ta. Urmează-ti visul azi. Urca muntele care te sperie. 

Spune-i si celui de langa tine sa fie conștient si sa trăiască momentul. Nimeni nu rămâne veșnic tânăr, chiar daca atunci cand esti in putere asa ai putea crede.

Ce nevoie avem sa fim supărați unii cu alții?

Ce nevoie avem de invidie cand tie ti s-a dat șansa vieții? 

Ce nu-ti ajunge, cand tu esti sănătos?

Doamna din spital 

De cateva zile, o păcătoasa de durere ce persista de câțiva ani, m-a adus pe masa de operație. Amărâta ca am fost nevoită sa-mi las copiii singuri, am decis sa fiu încrezătoare, asa cum imi sta mie bine si sa vad si partea buna a lucrurilor. Pentru ca, nu-i asa, totul se întâmpla cu un motiv. La mine e ca o sa ma fac bine si o sa fiu mai puternica pentru ei.Aici, însă,  am intalnit ceva nemaipomenit pe care vreau sa-l împărtășesc cu dumneavoastra. 

Aici am vazut ce înseamna o dragoste pentru totdeauna.

Colega mea de salon, o doamna trecut de prima tinerețe, dar al care-i chip inca mai păstrează frumusetea de alta data cu care fura inimi, e răpusa la pat de o suferința nemiloasa. Vocea-i e slăbită, mâna tremurândă, doar sclipirea din ochii ei a ramas inca vioaie.

Văzând o asa, m-am rugat pentru ea, am zis către Dumnezeu sa fie langa ea sa o ajute intr-un fel. Si am vazut puterea Lui in soțul doamnei. Vine in fiecare dimineața devreme cu un zâmbet larg si cu un sărut plin de dor ii atinge fruntea. Ii povestește ce a facut aseară, ce a mâncat, ce mai are de rezolvat, ce a mai vorbit cu copiii, lucruri pe care doamna le asculta de cele mai multe ori tăcută. Apoi o șterge pe mâini, uneori făcând-o  chiar si sa zâmbească.

Întodeauna e foarte atent, foarte galant si ceea ce m-a uimit, e foarte bine îmbrăcat. Camasa călcată frumos cu pantaloni la dunga, pantofi asortați întotdeauna cu cureaua, ceva ce multi n-ar mai putea face fara o soție in casa.

In dimineața aceasta, a intrat zâmbind in salon, a salutat respectuos ca de obicei si in tăcere si-a inceput rutina. Si-a masat iubita pe picioare, i-a umplut cana cu ceai, a șters-o pe fata și a întrebat-o daca dorește sa fie schimbată. Are întodeauna bani la dansul si le da asistentelor ori de cate ori e nevoie ca acestea sa-si faca treaba mai cu sârg decat de obicei. E conștient de starea gravă in care se afla doamna si dorește pentru ea tot ce e mai bun.

Cu pretextul ca merge sa mai schimbe bani, astăzi s-a întors cu un pahar si cu un buchet de flori. Le-a tăiat codițele atat cat sa încape in paharul cu eticheta si le-a pus in apa. 

Asa natural face toate lucrurile astea, fara ca sa ceara nimic in schimb. Cu un devotament aparte, își plimba bătrânețile pe holurile spitalului, doar, doar s-o stie bine pe cea care i-a adus atatea bucurii in viața. Am aflat ca doamna a avut o copilărie foarte grea, prin orfelinate sau pe la familii care nu i-au aratat dragostea părintească. Dumnezeu I-a aflat durerea si a adus in viața ei un înger. Acest înger e parte din existenta ei, e sclipirea din ochii săi bătrâni, e alinarea suferinței ei si apărătorul sau pe vecie.

Sunt sigura ca au avut si ei necazuri si ca poate, nu le-a fost usor sa ajunga aici. Ca poate au avut momente de cumpăna, poate s-au mai certat, dar se vede ca niciodata nu s-au abandonat unul pe celălalt. Dovada, ca ei inca se mai iubesc. Da, dupa atâta amar de vreme ei inca se mai iubesc.

Ca daca nici asta nu mai e dragoste adevarata, atunci eu nu mai stiu ce e. Sa trăiești asa frumos, sa protejezi pe cel de langa tine, absolut dezinteresat, pana la adânci batrâneți si sa vrei sa fii doar langa el orice ti-ar aduce ziua de maine, înseamna sa fii cu adevarat parte din ceva frumos. 

Înseamna dragoste de-o viața.

Înseamna ca inima ei inca bate numai pentru el.

Înseamna o poveste de dragoste adevarata.