Acum 5 ani…

Dragul meu, 
In urma cu 5 ani intram singura si speriata in sala de nașteri bucuroasa ca sarcina ajunsese la termen. Aveam emoții si nici prin cap nu-mi dădea ca viața mea se va schimba din clipa aceea pentru totdeauna. Aveam impresia ca tu bebelușul meu chelios, o sa ramai mult timp de-acum inainte mic si neajutorat. De unde era sa stiu ca anii se vor scurge ca niște secunde? Asa ca trebuie sa fac ceva pentru tine, pentru noi. 

Pentru ca stiu ca nu mai mult pana departe, am decis sa-mi petrec fiecare zi cu tine ca si cum maine n-ar exista. Vreau sa ma joc tine pana la epuizare. Vreau sa fiu Ninjago al tău, super prietenul tau, apărătorul tau, liniștea ta, mângâierea ta. Vreau sa fiu prima persoana pe care o cauți atunci cand nu stii încotro s-o iei ca atunci cand te trezești noaptea sa bei apa. Vreau sa te țin aproape si in același timp sa-ti dau drumul sa descoperi singur. 

Te faci mare si asta nu-mi da pace. E o adevarata bătălie in sufleul meu si in gândurile mele. Cum sa fac sa te păstrez mereu atat de inocent si de sensibil? Curând mirosul tău proaspăt din par si de pe gat o sa dispară si eu n-o sa mai pot simti dulceața lui. Curând o sa înțelegi ce înseamna ” Nu te mai prosti! ” al meu care te necăjește atat de mult cand trebuie sa-ti înfrânezi nascocirile unei minți de copil. Curând n-o sa ma mai ții de mâna in public, n-o sa-mi mai săruți obrazul drept rasplata pentru prăjituri, n-o ma mai numești îngerul tău. De-aia vreau sa te iubesc acum mai mult ca oricand, pentru ca timpul trece nemilos de repede si n-o sa mai am ocazia sa port in brațe sau sa-ti arat lumea. O sa-ti dorești la un moment dat s-o descoperi fara mine si asta ma înfricoșează. 

Poate daca nu erai asa sensibil…

Poate ca daca nu erai asa deștept… Neaa! Tot te-as fi iubit enorm.

Imi pare rau ca in vâltoarea vieții uit uneori cat esti de important in viața mea si cat de binecuvântata ma simt ca esti langa mine. Uit ce ochi mari si sinceri aveai cand te-ai născut. Uit bucuria primilor tai pași in lume, primul te iubesc spus pe neașteptate, prima poezie la gradi, primul zâmbet de bebelus. 

E al cincilea an in care viața mea a căpătat alt sens. Si mai tare decat fericirea sărbătorii acesteia, simt teama asta nesuferită, ca in curând mami va deveni mama.

La multi ani baiat frumos!

Te iubesc nespus de mult!

Anunțuri

Ce însemna Focul lu’ Sumedru?

Primul lucru care-mi vine in minte cand ma gândesc la acest cuvânt e cauciuc. Cred ca aveam vreo 8-9 ani cand străbăteam ulițele pe la casele cunoscuților impreuna cu un grup de baieti ( cred ca am fost baiat in alta viața ) cerând cauciucuri uzate pe care sa le putem folosi la foc. Întodeauna pe 25 Octombrie la noi in centru era cel mai mare foc. Il făceam langa puntea de langa gârla si inca simt mirosul dulce al mustului si covrigii crocanți. Nu stiu cat de ecologic era lucrul acesta, sau daca l-as mai face, dar amintirile vremii nu mi le pot șterge. Se strângeau copiii multi si toti oamenii împărțeau mere, covrigi, gogoși, vin, must si stăteam pana seara tarziu, pana cand ne alunga frigul pe fiecare pe la casele lor.

Astăzi il sărbătoresc in orașul meu Topoloveni si nu mai folosim cauciucuri uzate. Folosim vreascuri uscate care trosnesc ca intr-o seara de iarna la tara. Autoritățile, pe langa faptul ca au înregistrat la OSIM marca aceasta Focul lu’ Sumendru , au transformat sărbătoarea tuturor in sărbătoare autentica cu cel mai frumos spectacol posibil. O scena mare, cântece si dansuri, recitaluri de muzica, jucării, dulciuri, legume, fructe, au fost aseară incantarea noastra dar mai ale a copiilor. Am vazut socializare directa, grupuri de oameni care au facut din acest prilej un motiv de bucurie si multa voie buna. M-am regăsit cu prietenii si am uitat oboseala de la serviciu de peste zi. Au fost prezenți nu numai locuitorii orașului ci si din alte zone semna ca s-a dus vestea de cat de frumos petrecem noi. 

Pentru cei care n-au fost prezenți si pentru cititorii blogului care intra aici din foarte multe tari, las aici prin poze o mică dovada din sărbătoarea la care am luat parte aseară. 

Enjoy!

Sursa foto: Mihail Oprescu 

Am din nou nevoie de voi

Pentru ca mai sunt doar cateva sapatamani pana la cel mai fericiti eveniment pentru mine, am decis sa va anunt si pe voi, pe toti cei care m-au îndemnat sa nu ma opresc aici cu pasiunea mea. Am un mesaj pe care il adresez cu mare drag rudelor, prietenilor dar mai ales celor care ma citesc cu drag si-mi apreciază scrierile.Întotdeauna am crezut ca daca îți dorești ceva cu adevarat si crezi in forțele tale cu toată tăria, mai devreme sau mai tarziu, cu pasiune si determinare, acel lucru se va întâmpla mai devreme sau mai tarziu. Poate am avut de partea mea un ajutor divin, poate astrele s-au aliniat la un moment dat in favoarea mea sau poate pur si simplu mi-am îndeplinit o dorința, cert este ca sunt fericita si am ajuns aici datorită voua, celor care mereu ati crezut in mine si m-ati îndemnat sa merg mai departe cu pasiunea mea. V-am urmat sfaturile, am îndrăznit mai mult, am primit o oferta de nerefuzat din partea unei edituri, iar acum sunt mândra sa va invit sa fiți alaturi de mine la cel mai frumos eveniment din toamna aceasta.

Joi, 17 Noiembrie, începând cu ora 14, la Târgul de carte Gaudeamus Internațional din incinta RomExpo, Pavilion Central, va avea loc lansarea cărții ” Viața perfecta? Poate pe Facebook „. Scrisă in stilul caracteristic autoarei, plină de emoție, dezvăluiri surprinzătoare si 100% adevărate, se prezintă ca o autobiografie usor dramatica. Daca nu ati presupus inca, aceasta carte este semnată de mine si imi doresc din tot sufletul sa fiți prezenți, sa simt încurajarea voastră pentru ca de încurajari si de chipuri cunoscute voi avea nevoie ca sa-mi înfrâng emoțiile. Sa întâlnesc acolo oameni dragi si cunoscuti va fi cel mai potrivit îndemn pentru mine ca am facut un lucru bun. Așadar prieteni apropiați, prieteni îndepărtați si oricine va dori sa fie acolo, va rog sa va notati in agende data de 17 Noiembrie, pentru a putea participa alaturi de mine la aceasta lansare de carte specială. Aceasta moment reprezintă pentru mine un bun prilej de a realiza ca poti ajunge oriunde îți dorești daca asta e ceea ce te face fericit, reprezintă trecerea intr-o noua etapa a vieții dar si dovada clară ca cineva acolo sus ma iubeste.  

Mi-a dat încredere in mine atat cat sa îndrăznesc mai mult, însă nu mi-o iau mare in cap, nu ma cred cea mai grozava, ramân ancorata in realitate, cu picioarele pe pământ. Așadar, Ana, cea pe care o știți, va asteapta la RomExpo sa împărtășească impreuna cu voi bucuria acestei noi experiențe.

Reguli pentru un somn bun la copii

Exista din ce in ce mai multi copii care nu au un program stabil de somn. Nu au, nu pentru ca ei adorm tarziu, ci pentru ca nu le face nimeni un program. Copilul face ceea ce ii spun parintii, el inca nu are putere de discernământ intre ce e bine si ce e rau, de aceea adultii ar trebui sa-si rezerve in fiecare seara intre 10 si 30 de minute pentru rutina dinaintea somnului. Somnul din timpul nopții e foarte important pentru dezvoltare copiilor deoarece in timpul somnului se secreta hormonii de creștere, prolactina, testosteron, cu rol in reglarea proceselor microbiologice. De aceea este util ca cei mici sa nu rateze somnul de amiaza si nici pe cel de noapte. Deși s-ar crede ca se recuperează in alte zile, activitățile din care ar fi putut învața in zilele in care recuperează somnul pierdut, nu se mai întorc. 

Multi dintre parinti nu stiu sigur cat ar trebui sa dureze somnul copiilor lor. Experții in domeniu recomanda următoarele perioade de timp un funcție de fiecare etapa de vârsta: 

 – sugari ( 3 – 11 luni ) 14, pana la 15 ore 

 – antepreșcolari – 12 pana la 14 ore;

 – preșcolari 11 pana la 13 ore

– școlari – 10 pana la 11 ore.

Pentru un somn bun încercați următoarele metode : 
1. Păstrați un program regulat in fiecare noapte atat pentru ora de trezire cat si pentru ora de culcare.

2. Urmați de fiecare data aceeași rutina, o poveste, o activitate relaxanta, un pahar cu lapte cor încuraja un somn bun.

3. Obișnuiți copiii sa adoarma fara stimulente cum ar fi legănatul.

4. Creati un cadru relaxant pentru ora de somn. 

5. Evitați inainte de culcare desenele, jocurile video, programele tv.

6. Nu le administrați inainte de culcare medicamente de tuse, decongestionante, produse care conțin cafeina, ciocolata, sucuri sau produse pline de zahăr.

7. Interacționați cu ei la ora de seara, nu lăsați tableta sau calculatorul sa va înlocuiască. 

La inceput, mai mult ca sigur ei se vor împotrivi, însă experții in domneniu ne asigura ca plânsul din cadrul procesului de învățare a a rutinei de somn nu are efecte nocive in dezvoltarea psihologică a copiilor. Este mai dificil mai degrabă centru parinti decat pentru copii.

Copiii care dorm putin sunt mai predispuși la probleme comportamnetale, dispoziție generală proasta si este foarte posibil ca aceștia sa întâmpine dificultăți in a-si atinge potențialul real. Toate aceste probleme aduc oboseala si stres nu numai copilului, ci si întregii familii. 

Sursa foto: m.caplimpede.ro

Sa inventeze cineva permis pentru parinti 

In urma cu ceva timp am asistat fara voia mea la o întâmplare care m-a marcat. Voiam de mult timp sa scriu despre asta.

O familie cu o fetita de putin peste 2 anișori satatea de vorba cu niște prieteni. La un moment dat, fetita plictisita probabil de flecăreala parinților, neavând nici o jucărie ca sa-si faca de lucru, a cerut ceva, sau a vrut sa se depărteze, nu stiu sigur ca eram la oarece distanță. Atunci tatăl a inceput sa tipe la ea 

si sa o lovească cu o sete de nedescris. Au urmat cateva palme puternice peste picioare si apoi liniste totala din partea fetiței. In mod normal, la lovituri asa de puternice ar fi trebuit sa planga foarte tare, nicidecum sa tacă nemișcată. Palmele au fost atat de puternice incat n-am putut sa ma uit pana la sfârșit. Mi-am îndreptat privirea in alta parte cu o durere ascuțita in inima. Cand am revenit, auzeam doar amenințările tatălui cum ca o sa o bage in casa la somn. De parca somnul ar fi fost o pedeapsa si nu un prilej de odihna. Câta răutate sa ai in tine sa lovești atâta de tare un copil atat de mic si de fragil? De câta violenta o fi avut parte biata fetita inainte, acasa, de afara in acea zi, n-a schițat nici măcar o grimasa? Ce frustrări are adultul acela de i-a putut aplica o asemenea pedeapsa fara nici o remușcarea? De ce nu a intervenit mama, de ce nu au intervenit prietenii? Eu cred ca data viitoare imi voi face curaj si voi chema poliția. 

Nu stiu daca e bine sau rau, dar eu nu pot sa mai privesc o data un asemenea abuz, fara sa fac nimic. Amintirea fetiței surprinsă de loviturile agresorului si liniștea de dupa, ma bântuie aproape in fiecare zi. 

Trebuie sa faca cineva ceva urgent! Ca sa conduci autovehicule îți trebuie permis de șofer. Ca sa porți arma ai nevoie de un permis, la fel si ca sa fii polițist, pompier, tâmplar, avocat, iti trebuie o certificare precum ca tu ai fost instruit inainte sa practici acea meserie. 

Dintre toate meseriile, cea mai grea însă e cea de părinte pentru care din păcate nu te învața nimeni nimic inainte de a deveni. Si ma gândesc ca poate ar trebui ca cineva sa faca ceva in sensul acesta spre binele copiilor si adulților de mai apoi. Sa controleze cineva indivizii inainte ca ei sa decidă ca vor copii. Sa nu mai fie nevoie sa sufere bietele suflete nevinovate din cauza sărăciei, abuzurilor, traumelor si mai apoi repercusiunilor acestora. Ce sunt ei vinovați ca s-au născut? De ce faceti copii? Sa le arătați cine e șefu? Sa stie de frica? Sa le fie greu? Cei care au tulburări de comportament, accese de furie sau probleme mentale si fac copii doar ca sa intre in rândul lumii, le recomand un control si eventual un animal de companie. Sau nici pe acela, ca pana la urma e si el tot suflet. 

Nu va îndrăgostiți de oamenii triști, ei nu va pot face fericiti

  Oricât de atrăgători ar părea la prima vedere cu aerul acela misterios, tăcuții si triștii nu pot aduce decat alta tăcere si in viața ta. 

Cat de triști trebuie sa fie cei care comentează pe Facebook  la articole gen Libertatea si se cearta cu alți comentatori despre comentarii sau chiar articol in sine.

 Cat de triști trebuie ca sunt prapastiosii lumii, care au impresia ca le merge rau daca vad pisica neagră, daca  vad o găleata goală, care  nu scot copiii afara pana la botez si milioane de alte superstiții năzărite de cine stie ce minte odihnita. Cat de goi pe dinăuntru trebuie sa fie cei care pun in fata oricărei acțiuni, răul. 

Cat de triști sunt cei care simt nevoia sa arate lumii toate nimicurile si cat de avizi de atenție trebuie sa fie cand isi dau check-in pe la alimentara cand merg sa cumpere pâine!

Triști sunt cei care nu vor sa si asume eșecul si întotdeauna vor găsi vinovați pe alții de ce li se  întâmpla in jurul sau. Obosiți , obositori si tânguitori sunt cei care se plâng de lucruri superficiale ca si ei. Se plâng ca nu au destui bani dar nu se gândesc ca pot sa fie si săraci si bolnavi. Ei nu apreciază nimic din ce au, din ce li se oferă, cred cu tărie ca viața lor e cumplit de grea. 

 Triștii care nu vor sa fie înveseliti sub nici o forma trebuie lăsați sa fie asa pentru ca alta cale nu e cu ei. Ei asa se simt bine, melancolici si posaci. Tu nu trebuie sa stai langa ei. Trebuie sa-ti găsești pe cineva sa rada cu tine, sa iubeasca veselia si sa te scoată din stare atunci cand esti suparat. Daca te simti bine cu alesul tău, va înțelegeți perfect dar nu râdeți impreuna, mai gândește-te.

Iubirea fara ras nu e iubire. 

Am înțeles sensul vieții, atunci cand am devenit mama

Maternitatea pentru cei care n-au copii, nu înseamna mare lucru. Sa le auzi pe mame lăudându-si plozii pare asa de agasant si de stresant…. Zici ca n-ar mai avea nimeni pe lume copii decat ele. ” Ce mare scofala o fi sa faci un copil? Si ce tot il pozează intr-una? Si-l lauda intr-una! L-a răsfățat prea tare, ce l-as trage eu de mot cand se izineste asa de fata cu toată lumea. ” 

Astea sunt gânduri normale, pe care le au multi cei de langa noi. Rude, prieteni, cineva tot a auzit vreodată zicându-se asa despre copiii lor. 

Si eu am auzit. La inceput a fost furie, apoi am încercat sa inteleg si mi-am dat seama ca ei de fapt n-au cunoscut niciodata gingășia adevarata a unei minuni dumnezeiești. N-au rabdare sa înțeleagă comportamentul lui si sa-l corecteze bland.  Caci un copil e un miracol. Un copil e rezultatul a unei chimii inexplicabile intre un ” El ” si o ” Ea „. E o dorința a Celui de Sus dar si o binecuvântare ca El te-a ales sa cunosti dăruirea suprema.

Pentru mine maternitatea a însemnat rabdare, înțelepciune, credința, stăruința. A însemnat schimbare drastică si responsabilitate enorma. A însemnat grija permanenta si dor nestăvilit. A însemnat cercetare, curaj, încredere si îndreptare. 

Copiii sunt adevărate comori cu o putere vindecătoare asupra oricărei neliniști si cu izbânda negresita in fata încercărilor vieții. Copilul te întărește in asa masura incat nimeni n-o poate face, nici măcar știința. 

Poate ca Dumnezeu dăruind copii la timpul potrivit, persoanei potrivite are un plan bine stabilit. Poate e ca un dar pentru noi sau poate ca la in moment dat ne dam seama ca am avut ceva de învățat din asta. Sau poate ca ne sunt dați spre ajutor si îndreptare, spre trecere cu bine si spre conștientizare.

Pe mine m-a transformat maternitatea. Nu mai sunt cea dinainte din momentul in care i-am auzit inima bătând. Din momentul acela magic am înțeles ca sensul vieții e altul, complet diferit fata superficialitatea pe care o percepeam. Nu as fi reușit sa inteleg menirea mea daca nu as fi devenit mama. Si de atunci tot ma întreb : m-am schimbat ca am devenit mama sau am devenit mama pentru ca trebuia sa ma schimb? 

Previous Older Entries