Oricât de atrăgători ar părea la prima vedere cu aerul acela misterios, tăcuții si triștii nu pot aduce decat alta tăcere si in viața ta. 

Cat de triști trebuie sa fie cei care comentează pe Facebook  la articole gen Libertatea si se cearta cu alți comentatori despre comentarii sau chiar articol in sine.

 Cat de triști trebuie ca sunt prapastiosii lumii, care au impresia ca le merge rau daca vad pisica neagră, daca  vad o găleata goală, care  nu scot copiii afara pana la botez si milioane de alte superstiții năzărite de cine stie ce minte odihnita. Cat de goi pe dinăuntru trebuie sa fie cei care pun in fata oricărei acțiuni, răul. 

Cat de triști sunt cei care simt nevoia sa arate lumii toate nimicurile si cat de avizi de atenție trebuie sa fie cand isi dau check-in pe la alimentara cand merg sa cumpere pâine!

Triști sunt cei care nu vor sa si asume eșecul si întotdeauna vor găsi vinovați pe alții de ce li se  întâmpla in jurul sau. Obosiți , obositori si tânguitori sunt cei care se plâng de lucruri superficiale ca si ei. Se plâng ca nu au destui bani dar nu se gândesc ca pot sa fie si săraci si bolnavi. Ei nu apreciază nimic din ce au, din ce li se oferă, cred cu tărie ca viața lor e cumplit de grea. 

 Triștii care nu vor sa fie înveseliti sub nici o forma trebuie lăsați sa fie asa pentru ca alta cale nu e cu ei. Ei asa se simt bine, melancolici si posaci. Tu nu trebuie sa stai langa ei. Trebuie sa-ti găsești pe cineva sa rada cu tine, sa iubeasca veselia si sa te scoată din stare atunci cand esti suparat. Daca te simti bine cu alesul tău, va înțelegeți perfect dar nu râdeți impreuna, mai gândește-te.

Iubirea fara ras nu e iubire.