Primul lucru care-mi vine in minte cand ma gândesc la acest cuvânt e cauciuc. Cred ca aveam vreo 8-9 ani cand străbăteam ulițele pe la casele cunoscuților impreuna cu un grup de baieti ( cred ca am fost baiat in alta viața ) cerând cauciucuri uzate pe care sa le putem folosi la foc. Întodeauna pe 25 Octombrie la noi in centru era cel mai mare foc. Il făceam langa puntea de langa gârla si inca simt mirosul dulce al mustului si covrigii crocanți. Nu stiu cat de ecologic era lucrul acesta, sau daca l-as mai face, dar amintirile vremii nu mi le pot șterge. Se strângeau copiii multi si toti oamenii împărțeau mere, covrigi, gogoși, vin, must si stăteam pana seara tarziu, pana cand ne alunga frigul pe fiecare pe la casele lor.

Astăzi il sărbătoresc in orașul meu Topoloveni si nu mai folosim cauciucuri uzate. Folosim vreascuri uscate care trosnesc ca intr-o seara de iarna la tara. Autoritățile, pe langa faptul ca au înregistrat la OSIM marca aceasta Focul lu’ Sumendru , au transformat sărbătoarea tuturor in sărbătoare autentica cu cel mai frumos spectacol posibil. O scena mare, cântece si dansuri, recitaluri de muzica, jucării, dulciuri, legume, fructe, au fost aseară incantarea noastra dar mai ale a copiilor. Am vazut socializare directa, grupuri de oameni care au facut din acest prilej un motiv de bucurie si multa voie buna. M-am regăsit cu prietenii si am uitat oboseala de la serviciu de peste zi. Au fost prezenți nu numai locuitorii orașului ci si din alte zone semna ca s-a dus vestea de cat de frumos petrecem noi. 

Pentru cei care n-au fost prezenți si pentru cititorii blogului care intra aici din foarte multe tari, las aici prin poze o mică dovada din sărbătoarea la care am luat parte aseară. 

Enjoy!

Sursa foto: Mihail Oprescu