Cand eram in clasa a V a imi doream sa merg sa învăț engleza la oras. Cand m-au mutat ai mei peste un an la oras unde puteam studia in sfârșit ce-mi doream, nu mi se mai părea asa grozav. Cand eram îndrăgostită pana peste cap de iubitul din liceu imi doream cel mai mult din lume sa ma căsătoresc cu el. Cand m-a cerut in căsătorie in sfârșit si ne-am căsătorit, m-am obișnuit asa de tare cu ideea ca ne iubim încât nu mai făceam nimic ca sa întrețin iubirea, de parca asa ar fi trebuit sa fie, de parca mie mi s-ar cuveni sa mi se întâmple toate lucrurile frumoase si bune. Ne obișnuim atat de mult cu binele încât daca suntem nevoiți sa ne trezim mai devreme, trăim o adevarata drama, sau daca ne lovim in colțul patului suferim ca dupa o operație. Prea multă drama, prea multă văicăreala, prea multă nerecunostinta. Vad asta nu numai la mine ci si in jurul meu o mulțime de oameni care s-au obișnuit atat de mult cu lucrurile extraordinare din viața lor, încât risca sa le piardă. Sa te indrepti spre casa ta pe care ti-ai dorit-o atat de mult, sa te aștepte omul iubit in ea pentru care ai fi mutat munții nu demult, sa-ti sara copiii in brațe de bucurie ca te vad si sa luati masa impreuna nu trezeste nimic in tine, decât rutina sau siguranța ca ei o sa fie mereu acolo. Gândește-te pentru un minut, măcar, in trecut, cat de mult ti-ai dorit sa ai tot ce ai acum. Daca ti-ar fi spus cineva ca o sa-ti găsești liniștea asa frumos cum ai gasit-o tu, pun pariu ca nu-l credeai. Daca ti-ar fi spus cineva ca viața te va aduce unde esti acum, ar fi parut un vis prea frumos. Eu inca imi amintesc zilele in care ma rugam pentru lucrurile pe care le am acum. Soarta mea a fost prea buna, Dumnezeu mi-a binecuvântat calea numai cu oameni mari de la care am avut de învățat si care m-au ajutat si au apărut exact atunci cand am avut nevoie cu adevărat de ei.

Nu uita nici tu cat ai luptat pentru ce ai azi si apreciază sănătatea mai întâi. Nu uita cat de greu ti-a fost si ce ai fost nevoit sa înfrunți ca sa ajungi la liman. Nu uita cine a fost langa tine cand ai avut cea mai mare nevoie si cine te-a ajutat. Fii recunoscător si apreciază viața pe care in trecut o credeai imposibil de atins. 

Eu n-am crezut ca minunile se întâmpla cu adevărat. Am avut surprinderea ca in viața mea sa apara doua si sunt atat de fericita… Cu ei alături ma simt cea mai norocoasa femeie de pe pământ si nimic nu conteaza in lume mai mult decât sa ajung la ei si la tatăl lor, sa-i stiu sanatosi si sa le fiu cat mai mult timp in preajma. Asta simt acum si sper sa-mi amintesc si maine cand o sa calc pe un cub de lego, cand o sa ma cert cu cel mare ca nu vrea sa mănânce mancare gătită sau cand o sa tipe cel mic asa din senin, de o sa-mi țiuie urechile in urma o ora.