Ca de fiecare data de când am devenit părinți, revelioanele noastre sunt lipsite de strălucire pentru ca din momentul in care a apărut minunea in viața ta, nimic nu mai este doar despre tine oricât ne-am strădui. S-au dus vremurile când petreceam pana dimineața, cu prieteni gălăgie, petreceri și muzica. S-au dus pentru ca am ales sa-i creștem frumos in liniște, nu sa-i tărâm după noi in orice condiții doar ca sa ne distram noi. Câteodată chiar mi-as dori sa am curajul acelor părinți care vor sa-și trăiască viața in continuare fără nici o opreliște și merg cu ei la toate petrecerile fără sa conteze ca ei nu au voie sa piardă nopți ca adultii.  Copiii noștri nu apuca niciodată miezul nopții pentru ca își urmează programul obișnuit de somn și cer singuri sa se culce oricât ne-am strădui noi sa-i ținem aproape la trecerea dintre ani. Anul acesta i-a prins și bolnavi și mai obosiți ca oricând. Ii gătisem așa de frumos pe amândoi, ii aranjasem cu freza cu tot tacâmul, chiar m-au întrebat la un moment dat unde mergem. Le-am îndeplinit toate dorințele lor fără noima doar, doar, om putea petrece toți patru. De unde? Cu tot zaharul din tortul cumpărat special pentru ei și servit seara ca sa-i stimuleze, cu toate artificiile aprinse și jocurile inventate, la 9 dormeau amândoi. Peste vreo ora si ceva ma luptam cu febra si treziri repetate, venite parca special sa ne strice orice urma de distracție. Aproape de trecerea in noul an ne-am apropiat de geam și am stat asemenea celor câțiva pensionari din blocul din fata noastră sa privim la artificii și cu baby monitorul la ureche pândind scâncete de copii, am ciocnit un pahar și ne-am făcut câteva promisiuni așa ca de anul nou. Apoi am mai stat de vorba și am ras la câteva glume făcute pe seama noastră, evident. Sper sa fie doar o faza asta, sa nu însemne asta ca am îmbătrânit deja, ca e grav. 

Am mers după aceea in camera lor și le-am urat și lor la mulți ani in timp ce încercam sa scădem febra cu medicamente și împachetări. Le-am sărutat fruntea fierbinte si chiar m-am rugat pentru ei dar și pentru noi, pentru răbdare și întărire și ca sa putem apuca și noi macar câteva ore de somn. Sunt sigura ca dacă s-ar fi putut, mi-ar fi plăcut sa fim undeva sa petrecem și noi ca oamenii prin vreun restaurant alături de prieteni, dar la fel de sigura sunt și ca gândul mi-ar fi stat numai la ei și la starea in care ii lăsasem și n-as fi putut face mare lucru sa ma distrez. Viața de părinte te schimba radical, nu trebuie sa o mai spun pentru ca eu sunt dovada vie ca trebuie sa renunți la multe pana sa realizezi ca ai câștigat și mai multe. Așa ca, ce mai contează încă un revelion? Noi sa fim sănătoși. Și voi.

 La mulți ani 2017!