Greșeli pe care nu le-am repetat la al doilea copil.
Când hotărăști împreuna cu perechea ta ca vreți sa fiti părinți nu știi nimic despre cum trebuie sa procedezi. Copilul nu vine cu manual de instrucțiuni pentru ca e unic in felul lui, iar dacă un lucru a mers la unul nu înseamnă ca va funcționa și la al doilea, chiar dacă exista și câteva principii pe care le putem aplica oricărui copil. Orbiți de bucuria aparitiei primului născut, suntem predispuși la greșeli in educația celui mic care pot avea urmări grave pe viitor. Iată mai jos câteva pe care le-am făcut si de care nu sunt mândra deloc, însă am încercat pe cât se poate sa le evit atunci când a apărut frățiorul.
1. L-am îndopat continuu, chiar i-am băgat in gura pana aproape de 4 ani, fără sa creez o oportunitatea prin care sa-și formeze singur plăcerea de a mânca. Cred ca uneori nici nu apuca sa digere ca eu eram pregătită cu castronelul aproape, gata sa-l îndop. Îmi pare foarte rău, mai ales ca acum a devenit anxios la masa, rar isi dorește sa experimenteze gusturi noi și aproape niciodată nu-i e foame.
2. L-am ferit de rele la orice pas, am fost lângă el in fiecare secunda a existentei, l-am protejat de tot și de toate și am descoperit mai târziu un copil temător, fără putere de decizie, care nu îndrăznește decât foarte rar.
3. Am făcut eu in locul lui tot ce ar fi trebuit sa-l învăț pe el sa facă: am șters după el, am strâns jucăriile răsturnate, chiar am vorbit in locul lui, cu alte cuvinte am anticipat ce vrea sa facă sau sa zică și am executat eu. Cel mai greu a fost ca el a vorbit destul de târziu, ca sa nu mai zic ca el nici la 5 ani nu intra in spațiile de joaca singur.
4. Nu l-am învățat sa socializeze. L-am protejat in brațele mele de oameni, nu l-am lăsat in preajma altor persoane decât foarte rar și foarte putin. El nu a vorbit cu alți oameni in afara de cei din familie, pentru ca eu nu i-am dat ocazia. Acum lucram la partea aceasta de relaționare cu eci din jur, încercam sa-i arătam cum e politicos sa te comporți in preajma celor din jur și nu e ușor deloc. Mai ales când ne întâlnim prin oraș cu colegi și el niciodată nu e cel care saluta primul.
5. I-am spus eu ce e bine și ce e rău fără sa-l las pe el sa descopere singur. I-am permis sa facă orice, l-am iubit orbește, aproape fără limite și l-am transformat intr-un monstruleț răsfățat.
Noroc ca Dumnezeu mi-a deschis ochii și am reușit la timp sa-mi dau seama unde greșesc. M-am redresat tocmai pentru ca îl iubesc foarte mult și simt ca sunt datoare sa dau lumii um om bun, corect și bine crescut. In fiecare zi facem progrese și ma bucur sa descopăr un copil extrem de inteligent. Acum am o noua șansa, sa încerc sa îndrept acolo unde am greșit, dar și sa nu repet comportamentul acesta de mama obsesiv-ocrotitoare și la al doilea copil. Drept dovada sta faptul ca frățiorul este mult mai sociabil, mult mai zâmbăreț și descurcăreț, încearcă prima data singur și apoi cere ajutor, e amabil și extrem de iubitor, deci, se poate.
Felicitări, pentru minunăţiile tale! Se vor completa reciproc, vor învăţa, unul de la celălat. Sunt perfecţi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne ajuta! Nimic nu mindiresc mai mult decât ca ei sa fie prieteni.
ApreciazăApreciază
Nu știu de ce, dar presupun că e o chestie tipic femeiască. :))
Am făcut la fel cu sora mai mică, ce-i drept fiind o diferență de un deceniu și jumătate între noi simțeam că e de datoria mea să o protejez, și presupun că voi face la fel când voi fi mamă. Vă doresc toate cele bune! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu și dacă vei conștientiza din timp. Eu sper sa nu mai repete nimeni Greșelile mele, sa lăsam copiii sa aleagă singuri fără a-i lipsi însă de limite. Te pup.
ApreciazăApreciază
Cred ca fiecare dintre noi are o serie de greseli pe care le facem. Asta e.. bine ca ne redresam la un moment dat. Ai o familie foarte frumoasa
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Și eu ma bucur ca mi-am dat seama la timp, sper sa fim bine, sănătate multă va doresc și vouă.
ApreciazăApreciază
Cred ca la primul copil asta e tendința fireasca a tuturor mamelor, sa protejeze exagerat. M-am regăsit în tot ce ai scris și le-am făcut pe toate și eu. Salvarea primului copil a fost nașterea celui de.al doilea. Din fericire n-am mai avut tot timpul din lume pentru ea și a trebuit sa învețe sa se descurce si singura. Abia atunci am văzut și eu ca făceam mult prea multe în locul ei și ca ea era perfect capabila sa se descurce. Și la mine, ca și la tine, cea mica e mult mai descurcăreață și mai independenta. Mă bucur ca ai scris articoul ăsta, parcă mă simt un pic mai bine sa văd ca mai sunt și alte mame care fac greșeli cum am făcut și eu. Mă simt mai normala. Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma gândesc câteodată ca sunt norocoasa ca am aflat cum greșeam. Îți dai seama câți părinți cu un singur copil, nu o sa afle niciodată?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă întristez numai când mă gândesc. Ai dreptate, mulți parinti care au doar un copil îl zeifica și fac tot ce pot „să-i fie bine” fără sa știe de fapt cât de mult rău îi fac.
ApreciazăApreciat de 1 persoană