Ne-a crescut sa fim mai mult decât a fost ea

Oamenii cu cât își numără ani mai mulți cu atât își numără și regretele mai mult. Ajung la un moment dat al vieții sa suspine după lipsa curajului de a îndrăzni mai mult, după timpul pierdut la serviciu, după cat ar fi putut realiza cât erau tineri și in putere, de cât de schimbată pare înfățișarea fata de simțire… și m-am gândit ca ar fi bine sa-mi întreb mama, ea ce simte cu privire la timpul trecut? Ce regrete are? Ce i-ar fi plăcut sa facă in viața și nu a reușit? Cum a trecut viața ei? Ce părere are de ce vede in oglinda? Eram sigura ca are multe sa spună, mai ales ca viața ei s-a scurs între copii și responsabilitățile de soție. Ea n-a avut vreme pentru ea, iar eu eram curioasa ce visuri a avut pe care nu le-a putut îndeplini pentru ca dorința mea arzătoare ar fi fost sa i le duc la îndeplinire. Eram sigura ca o sa suspine după verile in care n-a ajuns la mare, după hainele frumoase cu care si-ar fi dorit sa fie îmbrăcată, poate chiar după bijuterii. Ca o sa-i para rău ca nu a ras mai mult, sau ca timpul a trecut prea repede. 

Răspunsul ei a fost pe cât de simplu și neașteptat pe atât de surprinzător și mișcător încât mi-a dat mult de gândit. Mama mi-a spus ca cea mai mare dorința a ei a fost ca sa-și poată permite sa ne trimită pe toate la liceu. Asta era regretul ei, ca nu avusese posibilitate sa termine decât o școala profesională, iar in noi a văzut posibilitatea ca ea sa-și vadă visul împlinit. Apoi a zis : ” Dar Dumnezeu a fost atât de bun încât mi-a dat mai mult decât am cerut. Niciodată nu as fi îndrăznit sa sper atât, ca voi o sa ajungeți mult mai mult decât am vrut eu pentru voi.”

Am încercat degeaba sa-i spun ca eu vreau sa știu ce ar fi vrut pentru ea, nu pentru noi, ca ma interesează cum și-ar fi petrecut timpul dacă ar fi avut de ales dar răspunsul a fost același de fiecare data. 

Mama a înțeles ce am întrebat-o. Ea trăiește pentru noi, de aceea răspunsul a venit același mereu. In clipa in care am venit noi, a renunțat la ea și toate eforturile le-a îndreptat către noi. Mi-e greu sa accept și acum, dar asta-i adevarul: femeia și-a dorit cel mai mult in lumea asta ca fetele ei sa facă liceul, sa fie mai mult decât a fost ea. Nu sa avem mai mult decât a avut ea, ci sa fim mai mult decât a fost ea.

Ce alta dovada de iubire mai mare e in lume, decât asta? 

Părinții noștri au fost săraci, trăiau in doua camere, greutățile i-a înrăit, viața i-a făcut sa fie supărați pe ei, pe condiția lor, totuși au izbutit. Au mai construit încă 10 camere, au cumpărat mobila și tot ne era necesar s-au străduit sa ne ofere, au plătit facultăți cu animalele pe care le vindeau ca sa ni le putem permite. Și poate ca nu s-au iubit ca in filme, însă un lucru nobil i-a unit și i-a făcut sa ajungă aici: iubirea pentru copiii lor. 

Mulțumesc încă o data mamei pentru lecția aceasta, pe care am învățat-o abia acasă când am început sa scriu. Știu ca nu te bucura aurul, banii sau posesiile, de aceea de 8 Martie o sa-ți aduc ulei, cafea, făina și zahăr și o sa te asigur ca o sa fii cea mai mândra mama din lume. 

La mulți ani! 

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. ecaleopi
    Mar 08, 2017 @ 06:44:57

    La mulţi ani, mamei! La mulţi ani, ţie!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Ileana
    Mar 08, 2017 @ 11:28:21

    Multumiri din suflet !
    La multi ani ! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: