Am revăzut un articol de anul trecut pe care-l scriam moarta de somn, epuizata complet de oboseala pe la 3 dimineața. Un articol in care băiețelul deși avea febra caută sa doarmă pe mine, sa ma simtă și sa ma știe aproape. Îmi amintesc și acum ce suparata eram de avalanșa de viruși de care nu mai scăpam. Anul acesta treaba nu mai e așa de gravă, deci ce a fost mai rău a trecut. Tin minte de asemenea, când sugea la sân in disperare, devenise super stresant la un moment dat. Afara, in casa, la cumpărături, aveai n-aveai timp, pauza de titilit era sfânta. Mai ales când era semiadormit și încercam sa scot sânul sa nu fac pe mine acolo in pat și simțea și începea sa sugă cu si mai mult sârg. Acum nu mai suge, ce a fost mai rău a trecut.
Când erau la vârsta la care nu ar fi plecat de lângă mine sub nici o forma. Nu voiau la nimeni, exista doar mami. Aveam sa trăiesc atunci un sentiment de putere nemarginita, incomparabil cu orice altceva, ca si cum as fi fost regina lumii. Dar mami mai avea și treaba, voia sa ajungă repede undeva sau se grăbea la serviciu. Acum nu mai e cazul, a trecut. S-au obișnuit ca mami trebuie sa plece uneori și nu le mai lipsește asta, mie însă in fiecare zi.
Câteodată pe cel mare îl adormea tati, in special in primele săptămâni după naștere și îl auzeam din camera cum plânge oarecum resemnat ca eu nu ma puteam duce la el. N-as fi avut loc in pat cu amândoi. Nu voiam sa ma chinuiesc cu ei. Acum cel mare doarme singur, fără nici o problema. Nu ma mai striga, nu ma mai cere, nu mai plânge după mami. A trecut.
Așa cum au trecut toate.
Răceala aia de care suferea anul trecut cel mic a trecut. Intre timp au venit altele dar nu ma mai caută noaptea prin pat așa cum o făcea anul trecut.
Alăptarea aia sacaitoare și tărăgănata de pe oriunde o faceam pentru ultima data in viața mea. De atunci nu am mai simțit gurița avida de lăptic bun și proaspăt pe sanul meu. Și mi-e așa de dor…
Mi-e dor de băiețelul meu slabut pe care îl adormeam lângă mine, cel care nu era nevoit sa ma împartă cu nimeni. Când eram doar noi și atât. Îmi pare rău in fiecare zi ca n-am avut maturitatea necesară sa trăiesc fiecare moment așa cum venea, bun sau rău.
Îmi pare rău pentru toate momentele in care am vrut doar sa scap.
Știam ca va veni o zi in care va face lucruri pentru ultima data in viața, dar nu știam ca pe unele deja le făcuse. Exista o ultima data pentru tot. Pentru plecat la gradi, pentru ținut de mâna in public, pentru sărutat și îmbrățișat oriunde și oricând, pentru bucuria de a ne revedea, pentru lucruri mărunte care ne vor lipsi mereu fara sa ne dam seama.
Timpul nu sta in loc, fir-ar sa fie! Parca știam asta, am uitat?
Îmi pare rău de tot ca toate au trecut așa ușor pe lângă mine și eu nu am trăit destul din experiența aia. Ca n-am văzut frumosul din urat, ca n-am extras bunul din rău, n-am fost in stare sa trăiesc la timp sa văd câta bucurie trăiam de fapt.
Lucrurile când trec, trecute rămân, nu exista decât o singura posibilitate, trăiești sau trece pe lângă tine. Toate sacaielile astea erau de fapt fericirile mele.
Acum am scăpat, au trecut și eu m-am făcut mare si mi-am dat seama ca le vreau din nou.
Cum le mai aduc înapoi?
ANNAZIDEZI 
Ce frumos ai spus. L-Am savurat. Am trecut de perioadele astea cu cel mare , le trăiesc acum din plin cu bebelușa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ma bucur ca te-ai regăsit. Sănătate multă va doresc! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oricum, timpul trecea. Lasă vinovăția deoparte. Eu mă uit la al meu și, dacă ar fi după regrete, ar trebui să stau doar în hohote de plâns. Nu are sens. Bucură-te de ei acum…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Acum încerc sa îndrept. Dar sunt unele lucruri pe care dacă nu le făceam poate am fi fost mai apropiați oarecum.
Ai dreptate, sunt norocoasa ca ma pot bucura de ei azi. 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate gresim, draga mea. Toate am gresit. Important e sa incercam in fiecare zi sa gresim mai putin 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, conștientizarea și îndreptarea sunt mai importante acum. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa e, ni se face la un moment dat dor de toate lucrurile de care am fi dorit sa scapam, la un moment dat :))
ApreciazăApreciat de 2 persoane
😔 …și care ni se păreau nesuferite, de care am fondat orice sa scăpăm
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am fi dat
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca eu m-am bucurat mai mult decat tine insa am avut momente in care am simțit „sacaiala”. Retraiesc inca lucruri cu bebelusa mica.. dar vor pleca si ele..
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E Șocant cât de repede trece timpul. Câteodată am impresia ca nu-mi ajunge „azi”.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Rezonez bine cu articolul ăsta şi sunt convinsă că nu doar eu. Câteodată, ca mamă, eşti atât de obosită încât nu-ți doreşti decât ca etapa respectivă să treacă odată. Ca să mai dormi şi tu o oră în plus, ca să mănânci şi tu aşezată la masă. E firesc. Şi mai cred că vina n-ar trebui şă-şi găsească loc aici. Poate doar părerea de rău că unele s-au dus şi nu se mai întorc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daa, exact. Ți se da viața peste cap încât tot ce vrei e sa redevină normalul mai repede in viața ta, uitând de fapt ca „acum” e mai important decât orice.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu ce zici. Mie mi-e dor uneori și de Sara când era bebe (deși are doar 1 an 🙂 ), de Alex ce să mai zic? Visez la buclele lui aurii de băiețel…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ah, eu nu pot sa uit mirosul ăla de dulce acrișor de pui necopt.😍
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu acum sunt in etapa asta cu al doilea copil. Chiar acum are febra, ii ies dintii si doarme in manduca, dupa ce toata noaptea a dormit pe mine. Dar stiu ca trece, am mai trecut prin asta cu vreo 3 ani in urma, asa ca ma focusez pe nevoile ei si nu imi mai propun multe taskuri:)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Of, știm cum e cu 2. Pe cât e de frumos pe atât e de greu, dar binecuvântarea de a i avea paleste in fata oboselii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acum încolo contează ce urmează, iar acum știi cum să gestionezi situații. Fără vinovăție. Ești the best mom pentru puii tăi.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar așa. Contează ca am conștientizat și ca o sa trăiesc pentru azi 😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mama mi-a lasat mostenire o vorba – stai TU cu fiica ta daca nu vrei sa pierzi ce ai mai important pe lume. Am scris acest comentariu cu ea in poala
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce frumos! Înțelepciunea părinților nu are egal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Traieste clipa! 🙂 Eu lucrez inca si voi lucra probabil toata viata la a fi prezenta, aici si acum, fara ieri si fara maine 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc pentru sfat. Va pupam! 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dupa ce am citit articolul tau acum,nu am mai plecat la bucatarie sa strang tona de vase,ramasa de la pranz!Si nici sa calc mormanul de haine pe care mi l-am pregatit inainte sa il adorm! Stau langa el si il tin in brate,asa cum ii place lui sa doarma.Ma bucur de somnul lui de dupa amiaza,pentru ca ai dreptate…va trece!
Foarte frumos ai spus totul! Foarte frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur ca te-ai regăsit. Vase tot o sa fie, dar mirosul lui de bebelus nu pentru mult timp. 😔
ApreciazăApreciază