E buna și boala câteodată 

Pentru reconectare, pentru odihna, pentru apropiere și pentru iubit.

Am tot amânat mersul la spital pentru o răceala care i-a pus capac pana la urma mezinului, dar de ce ne-a fost mai frica de aia n-am scăpat. L-a găsit grav pe mititel și ne-a recomandat sa nu mai fie introdus in colectivități, așa ca mami n-a avut încotro decât sa rămână acasă cu bebe. 

Nu-mi place sa lipsesc de la serviciu pentru ca nu-mi place sa rămân in urma, vreau sa fiu prezenta și acolo la fel de mult ca și acasă. Dar când nu se poate, nu se poate. Așa ca sechestrați la domiciliu, am încercat sa ne bucurăm cât am putut unul de celălalt.

Dimineața la prima ora: 

Alex -Mami, nu peci a serviciu?

Mami -Nu, astăzi rămân acasă.

Alex -Ma duci a gadi?

Mami – Nu, rămânem amândoi acasă. Astăzi ne jucam. 

Și apoi au urmat niște țipete de bucurie pe care cred ca le-au auzit și vecinii de la parter și care la starea in care era sunt sigura ca nu i-au făcut prea bine.

Ziua noastră a decurs cum nu se poate mai bine. Mami l-a ținut in brațe cât a vrut, a făcut dintr-o haina lunga o căsuța a cățelușului (se înțelege cine e cățelușul), jocul lui preferat, am făcut ceai bun puțin îndulcit, am gătit împreuna. Bine, eu pe plita și el mai mult pe pereți, dar a foat amuzant. La masa a mâncat o tona de piure și a zis ca e cel mai bun piure din lume. Pe seara a vrut tot piure, alta tona. 😃

La prânz, de bucurie m-a pupat de zece ori și m-a ținut de gât pana a adormit. A mormait într-una din buze întrebarea cu care ma zăpăcise toată ziua „Mami, nu pleci?”.

Mai pe seara deja era mai bine.

N-am mai auzit tusea aia nesuferită care nu-i dădea pace și nu-l lasa sa se odihneasca și după cele 3 ore de somn de la prânz am văzut un băiețel mult mai vioi și mai sănătos.

Nu acord credit medicamentelor, tind sa cred ca apropierea de mami l-a făcut bine. Am lipsit prea mult atunci când a avut nevoie de mine și cred ca boala s-a agravat. Copiii răcesc des și e normal, dar atunci când e ceva grav e bine ca mami sa fie lângă ei. Nici bunica, nici bona, nu-i fac sa se simtă mai bine ca atunci când mami le e aproape și ii îngrijește cum numai ea poate. 

N-am făcut curățenie, n-am înroșit oua, n-am pregătit nimic pentru Paste, decât l-am făcut mai bine pe micuț. Eu cred ca am făcut destul. Dacă mâine va fi și mai bine băiețelul, nu-mi mai trebuie nimic.

3 gânduri despre &8222;E buna și boala câteodată &8221;

  1. Si eu simt la fel cand fiica mea este bolnava! Chiar imi amintesc de o zi in care imi facusem multe planuri…si am renuntat la tot pentru ca ea racise.
    Asa este, tot ce avem nevoie este ca puii nostri sa fie sanatosi!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu