Când vin de la serviciu, de cele mai multe ori copiii sunt deja acasă. Când intru îmi place sa-i strig tare sa le aud tălpile pe parchet cum se grăbesc sa ma întâmpine. E scena mea preferata pentru totdeuna. Ma distrez de răspunsurile lor caraghioase si simpatice, mai ales când îmi povesteste G cum ii face doamna masaj, iar fetelor le mângâie parul. 

Imi place sa știu de la ei cum au petrecut, de aceea ii întreb pe rând cum s-au simțit la gradi, ce le-a plăcut cel mai mult, ce le-a plăcut cel mai puțin, când au fost veseli și când s-au supărat, ce activități au avut și așa mai departe. 

Niciodată, dar niciodata, nu îmi povestesc mai cu entuziasm cum și-au petrecut ziua, decât in săptămâna altfel. De luni de când vin acasă incantați si plini de povestiri care mâine care mai alese. 

Abia fac fata cu atenția, cui sa-i acord mai înainte, pe cine sa ascult primul, care sa spună ce i-a plăcut mai mult. Căci, da, ei se distrează cel mai mult zilele astea. In doar câteva zile mi-arată desene cum nu am mai văzut, fac bărci din hârtie, modelează cu aluat de patiserie sau fac experimente. 

E așa bucurie cu ei, îmi vine sa-i mănânc. Și îmi mai vine sa ma duc undeva sus, la oamenii ăștia din minister, sa le spun și lor ce tare se distrează copiii noștri când nu sunt obligați sa urmeze o planificare invechita încărcată cu poezii pe care trebuie sa le memoreze. Și i-as mai ruga sa vina sa le vadă chipurile fericite când povestesc cât de tare le-a plăcut ziua asta. 

Sa vina sa-i audă cum povestesc de concursul de biciclete sau de desenele pe asfalt. Cum s-au jucat cu piperul, cum au bucătărit, cum au fost la olărit și in vizita la pompieri. 

Am lăsat și câteva poze pe aici sa-mi stea mărturie la vorbele mele, sa le întărească convingerea. Pentru mine „Școala Altfel” înseamnă zâmbet, bucurie, licărire in ochișori, joaca, învățare prin joaca, spirit liber, copilărie, amuzament și multă voie buna. Exact cum ar trebui sa fie mereu la grădinița. 

Vin copiii cu drag la grădinița, abia așteaptă sa vadă ce mai urmeaza următoarea zi. Si nu sunt numai copiii mei incantați, e o fericire generală, se bucura cu toții, așa cum ar trebui sa facă in fiecare zi a copilăriei lor. 

Ca sa nu mai zic ca dorm neîntorsi toată noaptea. Și eu pe lângă ei, ca săptămâna asta m-am odihnit cel mai bine din ultimii ani. 

Pentru fericirea copiilor mei strig cât pot de tare: 

– Vreau „Școala Altfel” in fiecare zi!