Nu i-am mai dus la gradi in ultima luna. Am făcut asta intenționat, chiar dacă știam ca o sa ne descurcam greu. Am vrut sa aibă și ei vacanța. D-aia adevarata, cu julituri in coate și la genunchi, cum am avut și noi când eram mici.
Mi-am pus toată lumea în cap. Cine sa stea cu ei? Cine are timp sa îngrijească doi copii năzdrăvani și jucăuși cât timp părinții merg la serviciu? Teoretic, nimeni. Practic, fiecare câte puțin. Tati, cu program mai lejer, sta mai mult cu ei. Chiar dacă e legat de mâini și de picioare cu ei, folosesc prilejul acesta sa se distreze ca băieții. Mama trebuie sa-și facă timp o data dau de doua ori pe săptămâna sa ii îngrijească peste noapte. Nu vreau sa o încurc prea tare nici pe ea, așa ca ii duc cât de târziu pot și ma întorc imediat după serviciu.
Nu contează ca e mai mare deranjul pentru mine și pentru toți. Contează ca ei zâmbesc mai mult de când sunt acasă. Acum cel mare îl numără și pe fratele lui când îl întreb de cei mai buni prieteni ai lui. Au învățat sa se joace și frumos împreuna. Ca de scandaluri eram sătulă.
Când sunt la oraș merg la cinema, in parcuri frumoase și spațioase, la locuri de joaca, la plimbări cu trenulețul. Le place, dar nu așa de mult ca la țara. Acolo, cu o galetusa cu apa și câteva jucării plutitoare o ora nu le aud glasul.
Nisipul din roata aia mare de tractor e afara tot, semn ca au avut ceva de lucru. Nu exista locșor neverificat prin curte. O grămada mare de surcele puse alandala e generatorul lor de curent. Bobocul singuratic al unei rate poarta nume. Îl cheamă Fifi și e atracția numărul unu. Pe el vor sa-l vadă imediat cum se trezesc și tot timpul poarta grija lui.
A învățat sa meargă pe bicicleta pe panta de pe ulița pe care am învățat și eu. Se scaldă la gârla in care prindeam peștișori când eram de vârsta lor. Bea apa rece de la fântâna de la care am băut și eu, tot in pumn așa ca ei.
Bucuria lor înseamnă și bucuria mea. Binecuvantarile pe care le rostesc seara in rugăciune au intotdeuna legatura cu băieții.
Murele descoperite azi in curtea grădiniței in care odată pășeam de mâna cu mama, nu ar fi avut nici un gust dacă nu i-as fi văzut pe ei cum se bucura de dulceața lor.
Maica de 92 de ani la care mergem de fiecare data cu câte ceva, ne așteapta bucuroasa ca are cu cine schimba o vorba. Și mor de drag și de iubire când ii văd cum se joaca cu pisica sub polatra ei sub care ma jucam și eu. Sau când ii scuipa de deochi când se uita la ochii negri ai lor.
Sunt atât de fericita ca pot trai asta!
Ca mai am la cine sa vin. Ca am cui sa arat frumusețea vieții. Ca bucur ochii cuiva atunci ii trec pragul. Ca sunt vie și alături de boboceii mei.
Mulțumesc, Doamne, ca ai aranjat lucrurile așa frumos! Sunt sigura ca nu e binecuvântare mai mare pe pământ, decât copiii. ❤️
ANNAZIDEZI 