Ca de când îmi doream sa ajung in Vama Veche, nici nu-mi mai amintesc. Mereu m-am oprit in stațiunile dinaintea ei. Faptul ca era poziționată atât de departe m-a dat înapoi de fiecare data când am vrut sa ajung acolo. 

Acum, însă am găsit prilejul perfect sa ajung acolo. Am dus copiii la mama, am împachetat câteva lucruri și am plecat pentru câteva zile la mare sa sărbătorim iubirea. 

Pentru ca simțim nevoia câteodată și pentru ca rutina pe mine ma omoară. Tot timpul încerc sa nu ma las acaparata de ea. Așa ca încercam sa uitam de griji și de responsabilități pentru câteva zile. Nu e deloc ușor. Ma gândesc foarte des la copii. Sun acasă sa văd dacă sunt in ordine de câteva ori pe zi și ma mustra conștiința ca ma bucur de timp frumos fără ei. Pe de alta parte ma gândesc și ca i-as fi chinuit sa-i târăsc după mine doar ca sa bifez eu câteva obiective de vizitat. 

Nu mâncam, nu ne oprim pentru odihna, nici măcar pentru alimentarea mașinii. Amânăm pentru mai târziu totul ca sa putem ajunge mai repede la destinație. 

Prima oprire am făcut-o la plaja Corbu. O plaja sălbatică, foarte mare și foarte liniștita. Nimic nu deranja cursul firesc al naturii. Nici măcar sunetul pescărușilor, sau al valurilor care se spărgeau la mal cu o forța puternica. 

N-am căutat nimic, dar am găsit mai mult decât ne-am așteptat. Am găsit ceea ce căutam: liniște. Ne-am plimbat in tăcere de mâna pe malul marii și am savurat momentul cu câteva poze, zâmbete și îmbrățișări. Nu e mult pentru un cuplu oarecare, dar pentru mine înseamnă enorm. Apropierea noastră ca părinți are de suferit din cauza agitatiei cotidiene. 

Am continuat traseul, spre Vama Veche.

Aici cel mai mult m-a șocat suprapopularea stațiunii. Fiind cea mai îndepărtată stațiune românească, am crezut ca nu o sa fie așa aglomerat. De unde? Era plină. Ca un furnicar de oameni. De oameni deștepți. Pentru ca e prima stațiune in care am văzut o biblioteca pe plaja. Da, exact așa. O biblioteca plină de carti cu titluri super interesante pentru orice doritor de cunoaștere. 

Muzica răsuna pe la terase cu oameni tineri și liberi cu un stil aparte întregind tabloul acesta. N-am văzut niciunde un amestec de stiluri ca in Vama. Salvari, rochii hippie, rockeri înfocați, bărbi neobișnuite, cizme din pânza tare de bumbac, copii in sisteme ergonomice, codite din fire de ața colorata, toate se gasesc in aici din plin. 

Vama nu e pentru oricine. Te poate deruta libertatea și stilul acesta îndrăzneț dacă nu ești obișnuit cu excentricitatea. Sau cu originalul. Un cuplu, mire și mireasa isi programaseră ședința foto pe plaja. Nimeni nu era îmbrăcat asemanator. Fiecare avea alt stil.

Un sigur lucru e cert. In Vama merg oameni frumosi și deștepți. Tatuați, netatuati, fumători, nefumători, rockeri sau hipsteri, toți întregesc o comunitate specială. 

Vama înseamnă culoare, muzica, miros, cunoaștere și împăcare. 

Nu am putut rămâne mai mult, deși as fi putut. Am ales totuși sa urmez traseul inițial, către Bulgaria. 

Am citit foarte multe impresii despre Balcik  incat am simțit nevoia sa vin sa ma conving. 

Ne auzim curând cu impresii despre ce am găsit aici.