Ritualul de seara sau ce fac sa ne culcam mai repede 

Uneori ajung acasă chiar și după ora 20. Și cu cât mai târziu ajung cu atât sunt așteptata cu și mai mult entuziasm.

Intotdeuna aleg sa adorma cu mami. Chiar dacă au camera lor, rămân cu ei pana adorm. Nu parasesc camera pana nu le aud respirația greoaie de somn adânc. 

Beau apa, fac pipi și le fac puțin masaj înainte de culcare. Câteodată le inventez povesti sau le cânt un cântecel de nani. 

Intr-o seara eram epuizata. Nu mai aveam putere nici sa ma mai mișc. Am zis sa sărim peste cântecel și sa ne culcam direct, pentru ca practic, nu-mi mai puteam păstra ochii deschiși.

 Fără sa-mi dau seama ce rău faceam, l-am auzit pe cel mic plângând. Dar plângând o durere d-aia arzătoare. Cu siguranța nu era un plâns de răsfăț. „Mami, simt ca ma doare inima, ca nu vrei sa Cânți cântecelul” aud o voce înfundată in perna. 

Nu mi-a venit sa cred ca eu provocasem o durere de inima. Lumea lui se prăbușea fără cântecelul de seara. Eram in stare sa cânt 17 cântecele numai sa nu fac băiatul sa sufere. 

După ce am terminat in sfârșit și cântecelul, aud o voce din patul de sus. „Mami, eu îl vreau p-ăla cu Cruce sfânta părăsită!” Ceee? Nu cred! 

Doamne, credeam ca el adormise! Cât mai avea sa dureze asta, eram sleită de puteri. Și mai ales de unde mai știa, frate și cântece bisericești. Mi-a venit in gând mama, rămăsese la ea in weekend. Noroc ca in copilărie am vândut lumânări la biserica și cântecele sfinte nu sunt străine de mine. 

Nu sunt sigura pe cine a luat somnul înainte; pe mine sau pe ei, dar sunt sigura ca ăla a fost ultimul. 

Apoi merg la mine in camera. Și dacă nu ma trezesc de tusea vreunuia, ma trezesc ca vrea la pipi cineva. Și dacă nu e niciuna din astea, ma trezesc oricum, oricât de obosita as fi. Pentru ca mi-e dor de ei și in somn și vreau sa știu ca sunt in regula. 

E grija mamei, poate. E neliniștea care îmi place cel mai mult de când am devenit mama, chiar dacă e obositoare.

Așa o sa fie toată viața mea de acum înainte. O sa am mereu o grija cu miros frumos de copil inocent. O sa am mereu in gând o iubire nemarginita fata de ceva ce e numai al meu. 

Nelinistea care mi-a înveselit anii vieții mele nu o aveam dacă nu decideam cândva ca iubirea noastră trebuie sa înflorească. 

E greu și frumos in același timp.