Apartamentul nostru cu trei camere a devenit neîncăpător pentru mulțimea de jucării, haine și acareturi. Trăim in el, noi, patru persoane și vreo opt pești. Mi-ar plăcea sa spun peștișori, dar au crescut nebunii de nici ei nu mai au loc in acvariu. Avem amintiri din vacante agățate peste tot. Avem poze cu ei, cu noi, cu alții, prin toată  sufrageria. Cred ca avem nevoie de o camera numai pentru amintiri. Ca sa mergi de la intrare pana la baie fără sa te lovești de un lego e aproape imposibil. 

Ca sa nu mai spun de bucatarie, care nu mai poate adăposti săraca, atâta vesela și atâta mâncare. Mâncam in sufragerie ca suntem prea mulți pentru spațiul mic al bacatariei. 

Am in plan sa le cumpar băieților și un animal de companie. Unde o mai avea loc și ăla, nu știu. Ori ne mutam pe scara cu toate lucrurile, ori ne mutam de tot de acolo. 

Nu avem planuri, nu avem bani puși deoparte, nu avem unde sa ne mutam dar stim cu fiecare zi care trece ca noua nu ne mai ajunge casa asta. 

Avem un teren dar care nu e tocmai in oraș. Ne-am obișnuit aici, in buricul târgului cu claxoane, gălăgie și viața de dimineata pana seara. 

Mai avem casa de la țara. Loc de suflet încărcat cu amintiri de demult la care m-as întoarce pentru totdeuna și mâine dacă s-ar putea. Pentru heleșteul plin cu peste și merii și perii roditori din grădina întinsa aș lasa tot dacă nu m-ar da înapoi distanța pana acolo. 

Pentru început am stabilit ca trebuie sa curățam grădinile. Fie ca vom vinde terenul de la marginea orașului, fie ca vom reveni cu copiii in vacanța de Paste la țara pentru a petrece frumos, grădinile trebuie curățate musai. 

O sa avem nevoie de ajutor. Rudele o sa ne întindă o mâna de ajutor și ele, ca asa-i la țara, dar fără o unealta care sa taie și sa curețe peste tot nu ne vom descurca. Așa ca noi, doi nepricepuți, am stabilit ca o motocoasa pe benzina, ne-ar fi tare utila. Am intrat pe net, după o motocoasa pe benzina, sa căutam un model care sa ni se potrivească bugetului și ne-am pierdut in multitudinea de opțiuni cu diferite caracteristici. 

Vrem sa taie iarba sălbatică, sa fie destul de fina și pentru gazon dar destul de puternica și cu o capacitate mare astfel încât sa o putem folosi și fără încărcare de la priza. Grădina de la țara e destul de întinsa. 

Soțul meu repeta într-una „Eu nu ma pricep la munca agricolă”, așa ca trebuie sa aibă un ajutor de nădejde in motocoasa asta pe benzina, pentru ca nici eu nu ma pricep la munca agricola. Dar, hei, cine se aseamănă, se-aduna! Om scoate-o noi la capăt cumva. 

O sa va țin la curent cu mersul lucrurilor. Sper sa ne mobilizam cât mai repede, pentru ca azi iar am călcat pe o bucățică de lego. 🤦🏼‍♀️
P.S: in poza pare ca e aerisit spațiul, dar va zic eu sigur ca nu e deloc.