Cât as fi vrut sa știu asta mai devreme. Atunci când îmi dedicam tot timpul, viața și aproape si respirația numai copilului. Primului copil ii eram alături exagerat. Ii veneam chiar și in întâmpinarea nevoilor lui. Faceam eu și ceea ce trebuia sa facă el. Asta îmi dădea o stare plăcută tare de confort. Așa credeam eu, pentru ca in realitate îmi cream tot felul de angoase și neliniști. Ba ca nu mănâncă suficient, ba ca nu e destul de gras, ba ca nu a început încă sa meargă deși toți de vârsta lui mergeau…

Era foarte greu in realitate. Aproape îl sufocam cu grija și atenția in timp ce viața mea nu exista in afara copilului.

Ce bine ca a venit fratele mai mic pe lume! Nu cred ca exista dovada de iubire mai mare pentru copilul tău ca aceea de a-i oferi un prieten pe viața. Atunci mi-am dat seama cât de mult am greșit fata de el.

Aparent ma înfundam mai mult in rutina. Faceam aceleași lucruri ” over and over again”. 

Treptat mi-am dat seama ca eu trebuie sa încetez sa mai fac pe martira. Aveam nevoie de timpul meu. Am început sa merg la emisiuni tv, mi-am deschis blogul (cea mai buna idee), m-am angajat și uite așa am trecut in alta etapa a existentei. 

Am lăsat acasă diminețile frumoase cu pupici și îmbrățișări și mi-am continuat drumul. Cu greu și cu lacrimi câteodată dar am vrut sa merg înainte. 

Timpul mamei e limitat. Trebuie sa se împartă intre responsabilitățile de mama și soție, serviciu și timpul alocat ei. Asta dacă nu alege sa renunțe la ea in defavoarea celorlalți. Bine ar fi ca sănătatea mentală a mamei sa fie pusă pe primul loc și sa fie ajutata. Însă cel mai mult pentru ea, poate face doar ea. 

Astăzi sunt bucuroasa ca mi-am dat seama la timp ca timpul nu sta in loc. Ca si ce fac pentru mine îmi aduce mulțumire sufleteasca. Ca ma simt stăpâna pe mine și pe puterile mele făcând exact ce îmi place. 

De exemplu: mi-a plăcut intotdeuna sa știu sa machiez corect. Acum urmez un curs de machiaj. M-a atras intotdeuna psihologia, iar in weekend merg la Universitatea din București pentru a desluși tainele acestei fumoase necunoscute. Când o sa termin o sa ma înscriu la un curs de canto și tot așa. 

Nu-mi refuz nimic și cred ca tot ce îți dorești cu adevărat se poate îndeplini mai devreme decât te aștepți. Eu am început sa-mi fac timp: sa mângâi un cățel, sa ma duc la coafor, sa-mi cumpar un nimic pe care mi-l doream de mult sau sa învăț sa ma descopăr altfel decât știam. 

Sa fii mama e o menire și o binecuvântare, nicidecum un chin și o rutina. Eu pot exista și in afara copilului, la fel cum și el poate exista in afara mea. 

Insa timpul meu e doar al meu.