Înainte sa ma mărit, Crăciunul pentru mine însemna colindat in centrul satului la covrigi. Ne strângeam in Ajun toți copiii la scoala și cântam colinde cam ca asta pe care n-o sa-l uit niciodată:

“Foaie verde portocala,

Noi suntem copii de scoala,

Și am plecat sa colindăm,

Pe la case sa strigam:

Buna dimineața la Moș ajun

Ne dati ori nu ne dati?”

Apoi colindam tot șirul acela lung de oameni pana abia mai puteam cara coșul cu covrigi. Ne întreceam la sfârșit când vedeam care a strâns cei mai mulți covrigi și mere. Nu ceream bani. Nici nu cred ca aveau oamenii sa ne dea. In casa mirosea a sarmale și întotdeauna mâncam piftie, murături și cârnați. Ajutam și eu la pregătit și țin minte ca din cauza uleiului de pe vremea aceea mereu ni se tăia maioneza.

Acum lucrurile stau altfel.

Suntem pe viteza.

Nu mai am timp ca biata mama, sa fac zeci de preparate. Nici nu-mi doresc sa-mi petrec in bucatarie bruma de timp rămas, departe de copii. Cum sa aleg sa stau in bucatarie o zi întreaga când as putea sa ma joc cu ei, sau sa ne plimbam. Eu cu ei când ma mai reconectez? Când ne mai apropiem? Când mai avem timp sa povestim și sa ne iubim? De ce sa las eu sărbătoarea sa ma despartă in loc sa ma apropie?

Ei, și dacă nu fac cozonaci îmi da cineva amenda? Dacă nu miroase a sarmale și de la usa mea, o sa crape cineva de inima rea?

Ce folos sa ma apuc de curățenie generală sa fie casa luna și copiii nefericiți? Mai bine fac pe părticele și am timp și de drăgalit cu puișorii. Ca îmi lipsesc atât de mult încât as renunța și la mine ca sa ma pot bucura de inimioarele lor cu care îmi înveselesc casa.

Bucuria mea sunt ei. Timpul de calitate petrecut in familie înseamnă pentru mine sărbătoare. Și așa ar trebui sa însemne pentru toți.

Lăsați puțin telefoanele de-o parte ca sa puteți privi in ochi. Ridicați privirea din televizoare ca sa auziți liniștea din suflete. Gândește-te bine la ce contează cu adevărat și oprește-te pentru un minut din toată graba.

Puneți pe masa ce aveți și saturați-va cu povesti. Ciocniti cu o cupa a dreptății plină cu belșugul pe care îl aduce sănătatea și liniștea sufleteasca și căutați mai des brațe care sa va înconjoare.

Ca de foame, n-a murit nimeni de sărbători.

Nașterea Domnului sa va găsescă pe toți linistiti, înconjurați de pace și bunăstare sufleteasca.

Mergeți acasă de sărbători, oricât de departe ar fi și indiferent de ce fel de casa numiți voi “acasă”.