Întârziată, dar măcar machiată

Mobilizarea generală atunci când trebuie sa plecam undeva sau trebuie sa ajungem la o anumită ora, mereu mi-a dat bătăi de cap. Aproape niciodată nu ma încadrez in program.

Sunt întârziată de meserie. De multe ori nici măcar nu depinde de mine. Ca eu ma pregătesc cu 3 ore înainte și fix când sa ieșim face o criza unul dintre băieți. Ca vrea nu știu ce pulover, sau ca vrea o punga in care sa-și bage câteva jucării. Ca sa nu mai spun cât durează îmbrăcarea…

Jur, ca îmi vine sa-i iau in pijamale de multe ori. Dacă e bluza pe plac, nu e ok tricoul. Dacă sunt pantalonii, nu sunt șosetele. Fac la ture la șifonier, de nu va imaginați.

Cel mare plânge de obicei după Ursulețul pe care îl are de când avea 1 an. Zic ca plânge, pentru ca uitucul, tot timpul îl uita pe unde mergem. Recuperarea lui e dureroasa atât pentru el, pentru ca îl iubește ca pe ochii din cap, cât și pentru urechile noastre care trebuie sa-i audă văicărelile și plânsetele.

Asta micu’ e cu o tigaie după el de vreo cinci zile. Am primit-o eu de la Moșu’ și s-a îndrăgostit el de ea. Face baie cu ea, doarme cu ea, mănâncă cu ea, pe wc tot cu ea. M-a disperat! Mi-e și rusine când ma duc in vizita la cineva. Apar cu trupa lu papuc după mine și cu tigaia, bineînțeles. Nici nu mai știu cum sa le explic oamenilor.

E greu, ce sa mai.

Nu ne încadram in timp, doamne ferește!

Acum, de când am învățat sa ma machiez, durează mai mult. Ce întârziam înainte, acum e mai gravă treaba.

Nu-mi mai vine sa dau peste ochi, o fac ca la carte, nene! Conturing, highlighter, tot tacâmul.

Capul familiei o sa cedeze cu nervii in curând, cu mine o ferchezuita și cu băieții niște suciti. El mereu e gata primul cand noi suntem abia pe la jumătate.

De plictiseala a început și el sa-și facă freza mai mult timp, măcar sa nu stea degeaba.

Noi ieșim pe usa, cum, necum, dar in urma noastră lăsam haos. Când ne întoarcem, dacă nu trebuie sa ne băgăm la somn, ne apucam de curățenie.

Dar știți ce haos frumos lăsam? D-ăla de casa vie. De casa locuita de oameni care se iubesc și se accepta așa cum sunt. Care se așteapta și se iartă și se carta și iar se iartă.

De urme de creion pe fata de masa și de șervețele umede pline cu fard. De biscuiți in covor și de urme de mâini pe acvariu. De hârtie de la baie desfăcută juma’ de sul.

Așa e la noi. E gălăgie și e dezordine 70% din timp, dar e iubire și râsete 100%. Noi ne-am obișnuit sa întârziem tot timpul, mai rămâne tati sa se acomodeze cu asta. 😜

Reclame

5 gânduri despre &8222;Întârziată, dar măcar machiată&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s