Am văzut in ultima vreme o mulțime de oameni cărora li s-a schimbat viața. In bine, fără sa-și dea seama. Recunosc chiar ei și văd și eu cu ochiul liber. Apariția unui copil i-a facut sa ajungă in punctul in care s-au transformat in alți oameni.

In momentul in care zâmbetul puiului de om a depins de ei, niciodată nu le-a mai fost la fel viața. Oamenii devin mai răbdători, mai blânzi, mai buni, mai înțelegători și mai înțelepți.

Maturizarea mea ca femeie a venit odată cu apariția primului născut. Nimic nu m-a zdruncinat mai tare in toată viața mea. Purtam pe umeri o responsabilitate care nu se compara cu nimic. Era greu, era ușor, era frumos, obositor… Un amalgam de sentimente care avea sa ma unească pentru totdeuna de copil, de soț, de familie.

Vreau ca toți oamenii sa trăiască acest sentiment cel puțin o data in viața. Ca sunteți femei, ca sunteti bărbați, va spun, faceți copii cât sunteți tineri. Cât sunteți in putere. E ceva ce nu se poate explica, ci se simte.

Dacă ai o relație și cel de lângă tine își dorește poți încerca. Acum e timpul. Cât ai chef de joaca și timp de hârjoneală.

Ceasul bilologic ticăie. Timpul nu sta in loc cu siguranța. Mâine poate fi târziu. Mai ales pentru femei. Nu amâna pentru o casa mai mare, nu amâna pentru un salariu mai mare. Sa se nască in zodia berbec sau fecioara.

Copilul merita energie și forta și chef de viața. Trebuie purtat in brațe și iubit. Vrea sa alergi cu el prin parc și sa te joci de-a va-ți ascunselea. Câta energie mai ai sa faci asta dacă ai trecut de prima tinerețe? Îl mai poți urca scările in brațe? Cât mai poți alerga cu el? Câta libertate ii mai poți acorda când puterile te lasa? Câți ani o sa ai când el o sa fie la gradi. Sau la scoala? Sau la liceu?

Te-ai gândit la toate astea?

Te-ai gândit ca timpul trece și nu îți acorda nimeni a doua șansa?

Familia se întemeiază din iubire și din încredere. Nu cu planuri insirate pe ani și ani de zile. Un copil vine atunci când vrea Dumnezeu, nu când plănuiești tu. Poate te decizi ca vrei anul viitor, iar Dumnezeu decide ca peste 2 ani, 3 ani, sau poate cu mare greutate.

Uneori chiar niciodată.

Din păcate in România studiile arata ca una din patru familii n-are urmasi naturali din cauza infertilității. S-a ajuns la un nivel alarmant. Nu poți sa nu te înfricoșezi când auzi așa statistici. Cauzele pot fi diverse: vârsta, alimentatia, stresul, calității vieții îndoielnice.

Sunt persoane care amâna momentul potrivit atât de mult, încât la un moment dat devine imposibil.

Totuși, o viața fără copii nu are așa multă culoare. Cine are, știe de ce fel de bucurie vorbesc.

In toată treaba asta nu e vorba despre tine. E despre cum poți deveni mai bun dăruind o parte din tine altcuiva. Momentul decisiv e acela in care încetezi sa mai existi doar pentru tine. E despre sacrificiu, putere, redescoperire și maturitate. Poate te neglijezi, poate îl neglijezi. Dar totul merită orice abandon și orice efort dacă asta înseamnă sa fii un părinte bun.

Despre asta e vorba. Despre a-ți dori un copil și a vrea sa-i fi un părinte bun. Părinți pot fi mulți dar un tata bun sau o mama buna e ceva pentru care te lupți. Lupți cu nopțile nedormite, cu impulsul de a-l supraproteja, cu părerile venite din partea tuturor.

Pregătește-te sa renunți la tine pentru câțiva ani. Ani care sunt esențiali lui. Depinde de tine dacă vei îngroșa statisticile sau dacă vei decide ca e timpul sa dăruiești viața unei părticele din sufletul tău.