Relație de atașament sau de iubire? Pe ce se bazează relația ta?

Se confunda ușor una cu alta, iar mulți dintre noi trăim fără sa știm diferența reală dintre ele.

In relațiile lungi, care se întind pe parcursul a mai multor ani și chiar decenii, iubirea ajunge sa fie confundata cu atașamentul.

Oamenii rămân împreuna mai mult pentru ca să nu-i dezamăgească pe cei apropiați. Din obișnuința și chiar din cauza confortului evita despărțirea. Ce o sa spună lumea? Dacă o sa sufăr? Dacă o sa rămân singur? Siguranța financiară nici ea nu e de neglijat. Obișnuiți cu un anumit confort financiar, care in urma despărțirii ar avea de suferit, multe femei, de regulă, rămân împreuna doar pentru bani. Mai târziu vor ajunge sa regrete anii și sa urască banii.

Atașamentul se dezvoltă încă de la naștere. E o nevoie de baza fără de care nu putem trai. Oamenii tind să se apropie de alți oameni pentru a-și satisface nevoia de atasament, de apropiere, de comunicare. Și rămân așa, din nevoia de a se simți in siguranța. Siguranța care însă nu-i sarisface și nevoia de iubire. De la adolescenți care se îndrăgostesc pentru prima dată, până la adulti cu 30 de ani de căsnicie, toți ne aflăm intr-o relație de atasament.

Iubirea, se deosebește de atașament prin faptul că persoana care iubește e altruistă. Deși despărțirea de ființa iubita i-ar putea face rău, acesta decide in defavoarea sa, să-l lase să plece. Dacă acest lucru îl face pe cel iubit sa fie fericit, atunci durerea lui nu mai e importantă.

Atașamentul, pe de altă parte, se agăța de orice lucru care i-ar putea ține împreuna. Siguranța, gura lumii, suferința ulterioară despărțirii, frica de singurătate sunt doar câteva din motivele care sunt decisive in luarea hotărârii.

Frica și lașitatea te trezesc in relații in care nu te mai recunoști. Care te copleșesc și te fac sa simți că tu nu mai aparții locului acela.

Unele relații chiar pe nevoia de atasament se clădesc. Și unul și altul căutau pe cineva de care sa se apropie si au confundat asta cu iubirea. Aceste relații nu sunt făcute sa reziste, deoarece mai devreme sau mai târziu oamenii gasesc iubirea chiar și atunci când nu mai sperau. Granița dintre iubire și atașament este foarte fina. Se poate trece de la una la alta foarte repede. Dezamăgirile, neînțelegerile și anii mulți care apasă peste libertatea celuilalt, pot destrama iubirea creând loc atașamentului.

Așadar, relația ta pe ce e bazată? Pe iubire sau pe atașament?

Reclame

Cereale pentru copii fără zahăr. Gama nr 1 de snack-uri din fructe 100% din Marea Britanie, acum și in România

Alimentația la noi in familie e foarte importantă. Bineînțeles, eu ma ocup de cumpărături și mai ales de gătit. Gătesc des, mai ales cina, moment in care suntem toți acasă.

Au fost perioade in care băieții au refuzat legumele. Și le-am introdus in meniul lor fără ca ei sa știe. Fie le găteam chiflele cu legume, fie le găteam in cuptor cu carne de pui, cert e că mereu le-au primit. Acum cel mic preferă ardei cu brânza cu smântâna, iar cel mare e topit după roșii cu brânza. Nimic nu e permanent, nici măcar gusturile lor.

De câteva seri, înainte de culcare cer intotdeuna cereale cu lapte. Dimineața nu mănâncă acasă decât un ceai sau un pahar cu lapte, pentru că iau masa la grădi. Ei ar mânca cereale cu lapte in fiecare seara. Și ce credeți? Sunt pline de zahăr. Mai reușesc eu sa-i bag la somn la 20.30 dacă le dau cu buna știință atâta zahăr? Bineînțeles ca nu. Și atunci am căutat alternative. Nu-mi place sa-i refuz. Încerc de fiecare dată să împac și capra și varza.

Am căutat și am găsit soluția.

Multicerealele Bear Alfabet.

Ce le face speciale?

* Nu au zaharuri rafinate. În loc de zahăr s-a folosit nectar din suc de cocos care conține de doua ori mai mult calciu decât laptele, având un indice glicemic scăzut.

* Sunt foarte bogate in fibre, conțin 5 cereale.

* Conțin o serie de cartonase de colecție cu aventurile Spionului Secret. Toate sunt in limba engleza și sunt o modalitate amuzanta de a ii introduce in tainele acestei limbi.

Snack-uri din fructe 100% naturale

De la Bear nu folosim numai cereale, ci și gustări. In parc, când nu am avut fructe la îndemâna, am luat câteva sortimente de snack-uri sanatoase. Preferatele lor sunt sortimentele din fructe de padure.

Dacă nu ati mai auzit de aceasta gama, trebuie sa stiti ca e gama nr 1 de snack-uri din fructe pentru copii.

Cum le prepara alții?

In general, jeleurile pentru copii se prepara in regim industrial prin fierberea concentratelor din fructe la peste 100 de grade. Se adauga agenți de îngroșare și îndulcitori, iar apoi prin extrudare (procedeu de creștere rapida) lichidul de toarnă in diverse forme. Astfel, din cauza procesului de preparare, se păstrează prea puțin sau chiar deloc proprietățile fructelor.

Cum le prepara Bear?

Bear prepara snack-urile într-un mod simplu și tradițional. Fructele și legumele 100% naturale se deshidratează in cuptor la foc blând fără concentrați, agenți de coagulare și alți aditivi. Temperatura din cuptoarele de deshidratare nu depășește niciodată 42 de grade, astfel păstrându-se intacte toate calitatile fructelor și legumelor din compoziție.

Unde le găsim?

In România snack-urile din fructe 100% naturale se găsesc in diferite sortimente in cele mai mari lanțuri de magazine cum ar fi: Mega Image, Carrefour, Bebe Tei, Diverta, Cărturărești, Naturalia Bio, magazinele de tip plafar, precum și online pe AlimenteSpeciale.ro și UnicornNaturals.ro

Prima carte de povesti de educație financiară pentru copii. E necesară? De la ce vârsta?

Copiii mei nu știu mare lucru despre bani. Decât ca părinții merg la serviciu ca sa putem câștiga necesarul pentru a supraviețui. Știu, de asemenea ca plătim pentru căldura din casă, pentru apa pe care o folosim și pentru mâncare. Făța de alți copii, cu pușculițe și metode de economisire, ai mei au rămas in urma.

Mai știu și că atunci când ia mami salariul, își pot alege o jucărie din magazin. Nu una scumpa, ci una decentă. Baietii mei au un simț special atunci când se apropie ziua de salariu. Nu știu cum se întâmpla, dar mereu cu câteva zile înainte încep să ma întrebe când intră salariul. Nu i-am învățat să facă lucruri ca sa poată câștiga bani, nu au o pușculița in care să-i stânga. Poate am întârziat puțin acest lucru, dar vreau să conștientizeze urmările lucrurilor bine făcute. Nu vreau o recompensa pe care sa le-o livrez dacă ma ajută să scot vasele din mașina de spălat. Vreau sa știe că dacă le pun la locul lor, data viitoare vor știi de unde sa le ia. Adică să înțeleagă faptul ca urmările faptelor lor ii poate ajuta mai târziu.

Când mergem pe afară, cel mare îmi spune mai mereu: “Mami, dacă o să găsim o jucărie de 2 lei la magazin, mi-o cumperi?” Nu știu de unde a auzit, dar știe ca 2 lei nu înseamnă mult și asta îmi da speranța ca suntem pe drumul cel bun.

De curând le-am făcut cunoștința cu o poveste noua. O poveste pe întelesul lor, potrivită atât pentru preșcolari, dar și pentru ciclul primar, care îi introduce in lumea banilor. Se numește și Mărunțila și Bacnotila și e scrisă de Roxana Bucur, o autoare tânăra care promite mult.

Educația financiară la copii, nu mai e un moft. Când in parc sunt mai multe hoverboard-uri decât biciclete, copilul va vrea și el. Și nu numai asta. Vor dori haine scumpe, accesorii la moda, scumpe dar nu atât de necesare. Dar dacă va știi de la început ce înseamnă banul, cum se câștiga și mai ales valoarea lui, va face mult mai ușor fata competițiilor din rândul grupului de prieteni.

Am rămas plăcut surprinsă să aflu că ei au înțeles despre ce e vorba. Limbajul folosit în carte a fost pe întelesul lor. Chiar s-au amuzat pe alocuri când citeam numele personajelor. Imaginile sunt mai mult decât sugestive, expun exact momentele cheie ale povestii. Cartea vine la pachet și cu o carte de colorat, care a fost numai buna pentru dimineața care a urmat. O recomand cu drag celor care vor să-și introducă copiii in lumea financiară. Vor știi cum să cheltuiască cumpătat, cum să strângă pentru nevoi și pentru mai târziu și vor înțelege in general puterea banilor munciți.

O puteri comanda și voi de aici .

Eu sunt încântată ca am aflat despre ea. Îmi pare rău ca nu am luat mai devreme o decizie clară in ceea ce privește educația financiară. Copiii înțeleg foarte bine ce se petrece in jurul nostru și sunt foarte curioși să afle că puterea banilor nu e de neglijat.

Așadar, vârsta la care se poate începe educația financiară in rândul copiilor bune una bine stabilită. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

“Bă, mami ce rea ești!”

Hai, ca azi m-au umplut de respect copiii mei. N-am auzit decât de vreo doua ori te iubesc” in rest, numai Bă mami ce rea ești .

De dimineața, când trebuie sa ne spălam dinții (cam de când le-au apărut facem asta, ei tot au zile in care protestează) sunt rea. Când le opresc televizorul, sunt rea. Când se lasa seara și trebuie sa ne retragem din parc la casele noastre, sunt rea. Iarna ne culcam la 8.30, iar vara la 9. Când ii bag in camera la somn, sunt rea. Când îi pun să-și pună șosete in picioare, ați ghicit, sunt rea.

Sunt mai mult rea decât bună, dar #rezist.

Decât să piardă nopțile și dimineața să plângă când îi trezesc la grădinița, mai bine sa fiu rea.

Decât sa aibă carii, mai bine sa fiu rea.

Decât să nu știe să aibă grijă de ei când eu n-o să fiu lângă ei, mai bine sa fiu rea.

Decât să poarte ochelari și sa vorbesc la pereți întîmplă ce ei sunt fermecați de televizor, prefer sa fiu rea.

Când m-a întrebat azi cel mare de ce sunt așa rea, am avut o mică discuție cu el. Mama nu o sa fie mereu lângă tine. Oamenii îmbătrânesc, își pierd puterile, la fel și mamele. Eu nu o sa fiu lângă el toată viața sa îl ajut. El trebuie sa învețe încă de mic cum trebuie sa aibă grija de el singur. Sau poate mai târziu, chiar eu o să am nevoie de ajutor. Și dacă el nu știe sa se ajute pe el, cum ar putea-o face pentru mine?

Dupa ce plânsese ca nu vrea sa-și strângă lucrurile, și-a luat singur bagajele și până am intrat in casă nu a mai zis nimic. Părea că a înțeles. Îmi pare rău ca ei cred ca sunt rea. Și poate că așa și sunt, dar îi vreau puternici.

Nu puternici d-ăia fără sentimente. La noi e voie să plângi, e voie să îți fie teamă, dar nu e voie să nu vrei să fii responsabil.