Nunta de tinichea sau cum să trăiești 10 ani cu un om

Voi, cititorii mei dragi, care m-ați încurajat mereu și care ați fost lângă mine când nu am fost bine, meritați adevărul. Adevăr pe care l-am expus mereu aici. Am fost criticată online și apreciată în față de mulți dintre voi. Sunt încurajată pe stradă, iar oamenii mă recunosc chiar și in alte orașe decât cel al meu. Dacă nu aveam curajul sa spun adevărul, să scriu ca să mă vindec, poate că nu aș fi ajuns aici.

Am ales mereu să spun adevărul chiar dacă a fost dureros. Subiectul cel mai sensibil e legat de relații.

Despre ce nuntă se sărbătorește in fiecare an, am mai scris aici.

Relațiile conjugale sunt greu de întreținut. Să rezisti lângă un om 10 ani poate fi foarte greu. Oamenii se schimbă de-a lungul anilor. Fetița de douăzeci și ceva de ani care își aștepta prințul cu limuzina nerăbdătoare in curtea părinților, nu mai păstrează de atunci decât iubirea din priviri. E o femeie in toată firea acum. Cu alte nevoi și alte trebuințe. Sunt sigură că și prințul nu mai e ca în trecut. E mai plinuț

și mai încrezător acum. Parcă mai nervos și mai aprig. Dar iubirea tot o are. Și curajul și nebunia de a mă alege pe mine, cea pe care nu o plac prea mulți.

Acum avem alte gusturi, nu ne mai potrivim, ne vedem defectele, ne spunem in față și fără ocolișuri ce ne deranjează.

Problemele noastre le-ați știut atunci când a fost cazul. Ideea divorțului nu ne-a fost străină. Nu am vrut sa rămân cu cineva doar de dragul de a fi căsătorită.

Am insistat să cred că omul care îmi sta alături rămâne exclusiv pentru mine. Nu pentru copii, nu pentru confort, ci doar pentru femeia care sunt. Tot timpul eu am fost cea care a insistat să ne iubim, nu să învățam să ne suportam.

Schimbările prin care am trecut ne-au transformat în alți oameni. Câteodată nici eu nu mă mai recunosc, darămite cel de lângă mine. E cu adevărat o provocare să rămâi conectat cu cineva atâția ani. Am încercat multe ca să nu pierim. Mai puțin terapie de cuplu, în rest am bifat tot ce se putea ca să nu ne pierdem.

Din tot ce am fost înainte, azi, ne leagă un singur lucru: dragostea unuia față de celălalt. Noi așa am rezistat. Am iertat, am acceptat și am iubit. Am iubit așa mult încât alții sunt sigură că ar fi ales să renunțe. Eu îl iubesc pe omul ăsta și sunt sigură chiar și după atâția ani că și el mă iubește.

Chiar dacă noi ne-am culcat și certați, chiar dacă nu ne punem de acord mereu, noi încă ne dorim sa fim împreuna.

Azi, în urmă cu zece ani spuneam da și deveneam doamna lui. Azi spun din nou da, ca mulțumire față de anii care mi-au adus bucuriile casei mele. Și amintirile și toate momentele in care am zâmbit la brațul lui. Am ales bine. Și dacă timpul sau noi vom decide că nu ne mai potrivim, că nu ne mai iubim, o să mă uit în spate.

O să văd tot ce e în urmă și o să fiu convinsă că am făcut cea mai bună decizie când am ales să-mi petrec un deceniu alături de el. Aș face-o din nou fără să stau pe gânduri.

Te iubesc, G!

Reclame

6 gânduri despre &8222;Nunta de tinichea sau cum să trăiești 10 ani cu un om&8221;

  1. Ce frumos si sincer scris. Imi place, ma bucur sa descopar oameni care pot spune astfel, deschis si fara „fond de ten”, ca nu sunt perfecti, dar e ok. Multi cu iubire, inainte!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s