Cum trezești școlarul de dimineața.
Ce funcționează și ce nu la noi in familie.

Chiar dacă nu îmi vine să cred cum a trecut timpul, iată că băiatul meu a plecat la școala din luna Septembrie. Entuziasmat din cale afara de lucrul ăsta de oameni mari, am fost nevoită să fac tot ce-mi stă in putința să păstrez aceeași stare cât va fi posibil. Și acest lucru e cel mai greu, dimineața, când leneșul ar dormi de-ar rupe. Ce metode, ce posibilități sunt ca să se trezească băiatul vesel și să plece la școala binedispus?
Diminețile sunt dure de multe ori și pentru noi adulții. Știți voi somnul ăla dulce de dimineața, când ai face orice să mai dormi măcar o oră. Când ți-e lene să te ridici și aproape te târăști până la baie.
De obicei, fie îi trezim prea târziu ca să aibă ocazia să se învioreze, fie îi grăbim și le stricăm tot cheful de a se mai trezi normal.

Ce funcționează la noi?

În primul rând, ne culcăm devreme. Înainte cu o jumătate de oră înainte de somn nu se uită la televizor. Desenele am observat că îi agită înainte de culcare. Ziua am grija să petreacă timp afară, în parc, cu bicicleta, la plimbare… Nu ne dorim să mergem la somn cu energie neconsumata.
La 8.30 intrăm în dormitor, povestim, cântam, sau stam pur și simplu de vorbă. Până la 9.30 sigur dorm amândoi.
Trezirea dimineața o facem mai devreme cu 10 minute. Îl strig încet, îl mângâi, nu ma grăbesc. Îl iau în brațe, așa mare cum e. Până in sufragerie simt toate oasele cum îmi pârâie. Abia îl car, dar el se simte în siguranța așa.
Îi fac un masaj, vorbim puțin despre ce urmează să facem și îi spun ce știu că i-ar plăcea să audă. Apoi îl ajut să se spele, în timp ce o fac și eu, pentru că și eu sunt intr-o mare grabă, chiar dacă nu dau de înțeles.
Se îmbracă singur de cele mai multe ori. Îi spun ceva funny, mă prostesc, râsul îi schimbă starea imediat. Apoi îi spun ce va mânca la prânz, întotdeauna îi pun pachețel cu preferatele lui. Îi place plăcinta cu mere, cu asta nu dau greș niciodată. Sandvișul e cum îi place lui, cu unt și cașcaval mult.
Îi spun că i-am pus bani în vestă și își poate cumpăra covrigi în drum spre școala. Îi place mult chestii de oameni mari și să se descurce singur.
Reușesc să îl conduc la ușa râzând. Îmi da un pupic cu gurița aia a lui știrbă și moare mama de el.

Nu funcționează graba în nici măcar o situație. El nu înțelege încă ora la care trebuie să fie acolo, pentru că nu are percepția timpului. Dacă îl grăbesc nu fac decât să-l stresez și mai tare și risc să nu ajungem la timp.

Nu funcționează forțatul. Să-l forțez să se îmbrace, să-l forțez să se spele. Nu merge niciodată amenințatul. „Dacă nu te speli mai repede îți iau Ursulețul”. Risc un mare tantrum cu întârzierea de rigoare.

Deocamdată la noi a funcționat metoda asta. El e încântat de școala și vreau să rămână așa măcar câțiva ani.

Mereu mă felicit in gând pentru cum m-am descurcat. După ce reușesc să-l conduc mai trebuie să mă pregătesc și eu. Și mă învoiesc la șefa că voi întârzia câteva minute. Dar măcar a plecat copilul fericit la școala.