Nu toți părinții sunt părinți

Dacă îi cumperi haine și îl trimiți la școala nu înseamnă că ți-ai făcut datoria de părinte. Dacă îl păstrezi in viața și îi oferi un acoperiș deasupra capului nu înseamnă că ești părinte. Oare a vrut el să se nască?

Unii părinți spun că ar trebui să li se mulțumească pentru eforturile pe care le-au făcut pentru copiii lor. Nu înțeleg de ce? Doar n-a fost alegerea copiilor să se nască. Ai făcut-o tu pentru o împlinire socială sau pur și simplu pentru că își dorea mult partenerul și voiai să-i arăți că îl iubești.

Indiferent de motivul pentru care l-ai adus pe lume, faptul că ai pierdut nopți cu el când era mic nu te face mamă. Și nici banii cheltuiți cu el nu te face mai mama decât altele. Mamă ești atunci când îl educi. Când tu și nimeni altcineva se ocupă de educația lui. Când îl înveți cu blândețe despre lume, când îi pui pixul în mâna pentru prima dată. Când cade și îl liniștești cu răbdare. Când îi arati lumea și îl asiguri că el e pe pământ ca să o facă mai bună. Părinte ești cu adevărat când îl crești tu, nu bunicii sau bonele. Ca să fii părinte trebuie să ai timp și răbdare. Dacă nu le ai la dispoziție, nu te face părinte. Fă-te corporatist sau om de afaceri, dar nu naște un copil. El nu e accesoriu, nu e opțional, e totul sau nimic.

Părinte adevărat ești atunci când nu aștepți nimic în schimb. Când îți pasă cu adevărat ce lași în urma ta. Și o lume rece, plină de bani și succes, fără împlinire sufleteasca nu înseamnă nimic.

Reclame

Lucruri pe care nu le știți despre mine

Am încropit o listă cu lucruri pe care nu le știți despre mine, pentru că anul acesta vreau să ajung mai aproape de cititorii mei.

1. Nu mănânc aproape niciodată pâine albă și beau multă apă.

Pâinea neagră mă ajută să manac mai putin și să beneficiez de cei mai buni nutrienți.

2. Port aceeași mărime la haine din liceu.

3. Mi-e teamă de gândaci.

4. Mă feresc de laptele dulce pentru că se digeră greu și vreau să am tenul curat.

5. Îmi plac tatuajele dar nu mă decid să-mi fac unul.

6. Cea mai mare dorința e să reușesc să strâng destui bani pentru a-mi pune în aplicare un plan de mult timp stabilit.

7. Nu beau niciodată alcool. Bine, șampania de revelion nu se pune, nu?

8. Condusul mă relaxează. Mai ales la drum întins. P.S. : doar cutie de viteze automată, altfel sunt praf!🤦🏼‍♀️

9. Nu îmi place să călătoresc în locuri în care am mai fost. Pierd bani și timp în care aș putea vedea alte locuri noi.

10. Am tenul sensibil și cu greu găsesc produse consmetice potrivite.

11. Am rău de mișcare. Am aflat de curând la mare.🤦🏼‍♀️#vaidepacatelemele

12. Plâng mult atunci când sunt supărată.

13. Evit discuțiile în contradictoriu și mă depărtez de negativiști.

14. Porecla: otrava. 😂

15. Remediul unei zile proaste e joaca cu băieții mei.

16. Somnul e foarte important pentru mine. Am program de somn bine stabilit atât pentru Weekend cât și pentru timpul săptămânii.

17. N-am băut o cafea niciodată.

18. Am aceeași prietena de la grădiniță.❤️

19. Sunt împreuna cu soțul meu din clasa a X-a. 😍

20. Am stat în cămin în facultate. Mi-e dor!😔

21. Îmi întreb mereu copiii ce vor să se facă când o să fie mari, să mă mai inspir de la ei. Încă n-am aflat, o fi rău?

Toți suntem stricați

Toți suntem stricați, aveți grija de inima voastră.

Toți suntem stricați. La un moment dst fiecare dintre noi a suferit o dezamagire, sau a fost rănit. Noi toți am fost crescuți cu răni, dacă nu ale noastre ale celorlalți. Sau fiecare dintre noi a avut nevoi neîmplinite.

Toți avem cicatrici. Pe piele, pe suflet.

Nimeni nu e perfect. Perfecti ne naștem dar nu și murim. Rănile astea, născute sau dobândite de la alții le ducem mai departe. Unii le cară cu demnitate, alții se plâng. Se plâng și dau vina pe alții. Ori pe soarta nepotrivnica. Pe țara în care s-au născut sau pe părinți, pe genă, pe moștenire.

Mulți nu știu că toată situația în care trăiește se poate depăși. Că totul depinde de noi și de curajul cu care avem îndrăzneala să înfruntăm viața. Viața asta care nu e nici grea nici ușoară. E fix cum o facem noi. Suferința ta n-o împrăștiați. Învățați să trăiți cu ea sau lăsați-o trecutului. Nimănui nu-i pasă dacă ești bine sau ești rău. Dacă nu te iubești tu, nimeni altcineva n-o va face în locul tău. Tu ești binele și răul tău. Cu cât mai repede îți dai seama că totul depinde de tine, cu atât mai curând vei fi fericit.

De ce nu începi de azi?

De V-Day iubește-te pe tine

Luna Februarie e luna îndrăgostiților. Primești flori, dacă ai de la cine, oferi cadou persoanei iubite, la fel, dacă ai cui. Se presupune că toți trebuie să ne arătăm dragostea cuiva. Dar de ce nu ție? De ce nu începi cu tine? Oferă mai întâi ție iubirea. Iartă-te pentru dieta începută și neterminată, pentru că ai permis cuiva să te dezonoreze, sau pentru că n-ai luat atitudine când trebuia. Iartă-te pentru timpul pierdut cu cine nu trebuia, iartă-te pentru greșeli și transformă-le în lecții învățate.

Ridică-te pe tine în tot și în toate și acceptă-ți defectele fără regret. Fă din ele binecuvântări și ai grijă de sufletul tău. Dă-ți toată atenția ție. Fă-te frumoasă pentru tine și nu pentru ei. Uită-te în oglindă la tine să te poți vedea cu adevărat pe tine așa cum ești. Dă drumul la apă in cadă, toarnă-ți paharul ăla de vin pe care ai vrut mereu să-l bei în liniște și stai tu cu tine.

Ai grija de mintea ta așa cum ai grijă de corpul tău.

Dacă tu te vezi frumoasă așa te vor vedea și ceilalți. Dacă tu te simți bine în pielea ta, nu e nevoie să-ți faci griji de părerea altora. Dacă tu ai curaj, nimeni nu-ți va putea tăia calea. Tu și numai tu de ziua îndrăgostiților.

De Valentine’s day iubește-te pe tine mai întâi. Și apoi oferă-i și lui o atenție. Dar numai după ce te-ai asigurat că te-ai iubit pe tine.

Mai bine să fii real decât să fii perfect

E mai bine să fii real decât să fii perfect într-o lume plină de frumoși și frumoase.

Am pus la un moment dat pe Instagram câteva poze nemachiată. Am vrut să mă vadă lumea și fără pudra și farduri. Am crezut că o să fie șocați de diferența între cum arăt machiată și cum arăt doar cu o simplă crema aplicată. Rezultatul a fost altul. Oamenii au apreciat poate mai mult decât alte poze din feed în care arătam ca scoasă din cutie. Am primit comentarii de încurajare, pozitive, complimente și multe cuvinte frumoase. Am aflat așa că oamenii apreciază mai mult realitatea decât perfecțiunea.

Perfecțiunea de pe rețelele de socializare e de carton. Frumusețea cu care trebuie să atragi e alta. Ține de grație, de eleganța din mișcare, de gingășia din fapte și din compasiune. Sunt rari oamenii care rămân în gândul oamenilor și după ce s-au arătat așa cum sunt cu adevărat. Pentru că perfecțiunea e mai apreciată acum decât realitatea. Dar ce contează cel mai mult peste ani e realitatea. Cu ea trebuie să trăim și cu ea avem de-a face zilnic. Așa că oricât ne-am feri, realitatea tot o să te lovească la un moment dat. Ideea e dacă poți să faci față. Poți?

Mai multe poze pe Instagram.❤️

Să îți ajuți copiii când sunt mari sau să-i lași să se descurce?

Să îți ajuți copiii când sunt mari sau să-i lași să se descurce e întrebarea care mă tot frământă de câteva zile.

Încă de când sunt mici copiii sunt ajutați. Să meargă, îi ținem de mânuțe până reușesc să-și țină echilibrul. Îi ajutăm să ajungă la chiuvetă să se spele. Îi ajutăm să ajungă la grădinița, apoi îi ajutăm la teme. Au nevoie de noi până se pot descurca și singuri.

Apoi se fac mari și tot au nevoie de noi. Și tu ai și ei nu. Și atunci se pune întrebarea: să le dăm sau să-i lăsam să se descurce să vadă cum e să suferi? Eu n-am avut ce să le cer alor mei. N-au avut ce sa-mi dea, deși din puținul lor, tot au avut grijă de noi. Dar dacă aș fi fost strâmtorată, tot la ei m-aș fi oprit. Sunt părinți care văd copiii că nu au și nu se îndură. Acum nu zic să piardă la pariuri și tu să-l întreții. Zic să-l vezi cum se chinuie să se pună pe linia de plutire și tu să ai. Și să nu-i dai orice ar fi. Că trebuie să treacă prin greu ca să se maturizeze.

Eu am suflet de părinte și cred că dacă o să am, n-o să mă rabde inima să-l văd cum se împrumută la străini. Eu să-l ajut. O să fiu lângă ei și o să le dau tot. Că doar n-o să plec cu nimic de aici. O să le dau atunci când au nevoie, nu moștenire când o să mor. O să vreau să-i văd fericiți până când o să închid ochii. Că ei sunt tot ce mi-am dorit când am fost în putere și puterea mea stă în fericirea lor. Nu vreau să aștepte să mor să le rămână ceva, o să le dau sufletul și tot ce am lor. Că nu e altceva mai de folos în lume decât viitorul meu prin ei și fericirea lor.

Bărbații lovesc femeile nu pentru că sunt puternici, ci pentru că sunt mai slabi

Violența domestică în România are următoarea definiție:

Violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.”

Femeile din România adesea cred că violența în familie înseamnă să te bată partenerul. Nu știu că de fapt atunci când nu te lasă să te angajezi e violent. Când te obligă să îmbraci provocator e violență. Când își dorește sex și tu ești bolnavă înseamnă violență. Când te critică, te jignește și te umilește înseamnă ca e violent.

Bărbații se cred puternici. Și sunt în comparație cu sexul slab.

Deși ei vor să-și arate bărbăția unor ființe mai slabe fizic, sfarsesc prin a-și arăta de fapt slăbiciunea.

Dacă femeile ar lovi de câte ori li pune pata, ar însemna să stea numai cu pumnii vineți. Dar femeia are acel autocontrol, acea putere interioară de a o lua de la capăt, din nou și din nou. Are speranța și încredere și nu se lasă condusă de furie sau de frustrări.

Un om puternic e acela care știe ce are de făcut atunci când furia pune stăpânire pe el. El gândește înainte să acționeze. Dacă femeia nu-ți mai e pe plac, du-te, las-o. N-o să te iubească mai mult. N-o să stea prea mult de frică sau de rușine. Ai pierdut -o din prima clipa in care ea a simțit durerea. A durut-o corpul de greutatea palmei și inima de greutatea urii care se năștea în sufletul ei. Dacă ai făcut asta s-o îndrepți află că mai rău ai făcut.

Și femeia trebuie sa știe ca întotdeauna dacă va fi o palmă vor urma și altele.

Când un bărbat lovește, nu se va opri. Femeia nu-l va mai putea opri cu nimic. Decât cu dispariția. Altfel, crezând în el și în schimbare se va minți până când timpul îi va arăta că a mai sperat degeaba.

E trist și nu obișnuiesc să scriu așa, dar e o realitate a zilelor noastre. Sper să ajungă la cât mai multe femei abuzate.

Sunt o țărancă

Termenul de țaran acum desemnează altceva decât locuitor de la sat care îngrijește pământul. Acum e folosit mai mult în sensul de nepoliticos, bădăran, necivilizat.

Părinții mei sunt de la țara, iar eu am crescut acolo. Au reușit să mă crească frumos, așa cât le-a permis timpurile acelea. De fapt, acum realizez cât de frumos m-au crescut și ce util mi-a fost să stiu de mică ce înseamnă respectul.

Am băut apă din izvoare, am fost la fân, m-am jucat în țărână. Am făcut mancare din noroi și m-am jucat în rumeguș. Nu mi-a fost teamă niciodată cu ce sunt. Chiar dacă am avut lipsuri, nu am lăsat asta să mă descurajeze sau să-mi răsfăț copiii peste măsura. Am mers la oraș și nu mi-a fost rușine să spun de unde sunt. Niciodată nu m-am dezis de locurile frumoase ale copilăriei. Mama mea și tatăl meu au făcut eforturi uriașe pentru fiecare dintre cei patru copii. Nu le-am cerut pentru că am știut că nu au de unde sa-mi dea. M-au crescut bine, în schimb.

Lumea acum e avansată. Copiii de la țara acum nu mai spun unde s-au născut. Cred că faptul că s-au nascut la țară e un soi de handicap. Părerea celor din jur e vitală pentru existența lor. Vor să pară altfel decât sunt. Se dau drept copii mai bogați, mai deștepți decât sunt în realitate. Iar când realitate îi lovește se simt copleșiți. Se plâng din orice și cer prea mult, mai mult decât le-ar putea oferi părinții. Și părinții fac din ce in ce mai multe, in timp ce copiilor le rămâne tot mai putin de făcut.

Poate că merg in locuri sofisticate acum și pozez pe Instagram în divă, dar tot o țărancă sunt. Și nu o să-mi fie rușine niciodată să neg. Știu mulți născuți la oraș care se comportă mai ciudat decât niște oameni ai grotelor. Educația de la țară arhaică și plină de înțelepciune rămâne de bază.

Și da, poate sunt țărancă atunci când sunt prea directă, atunci când nu am răbdare, sau când vine vorba despre locul în care m-am născut. Dar sunt o țărancă care evită discuțiile inutile care nu duc nicăieri. Mă feresc cât pot de negativiști și deși fac eforturi, tot nu pricep ura unora gratuită.

Rămân mândra de moștenirea pe care mi-au transmis-o părinții și de educația primită.

Mulțumesc mama și tata pentru tot.

Lăsați tații să fie tați

Lăsați tații să fie tați și toată lumea va avea de câștigat.

Mama face multe. Aproape tot. Naște, crește, educă, spală, îngrijește… Fără ea nimic nu ar exista. Tatăl e mereu în plan secund. Câte poezii s-au scris despre tati? Câte cântece s-au cântat ca odă adusă tăticilor? Prea puține, vă spun eu.

Cunosc multe mămici care refuză să-și lase copiii in grija taților. Le e frică să nu pățească copiii ceva, că nu se pricep. De fapt le e teamă să nu-și piardă motivația, poate copiii o să-l iubească mai mult pe tata, sau ele n-o să mai fie utile.

De fapt atât copiii cât și mamele au nevoie de o pauza. Copilul are șansa să experimenteze alt fel de distracție.

Cei mici sunt în siguranța cu tata. Și el îi iubește și vrea să îi știe în siguranța. Va fi bine cu el, nu vă temeți de asta.

Mama are nevoie de o pauza chiar dacă nu-și dă seama. Tatăl trebuie implicat în creșterea copiilor. El e cea mai importantă figura din familie. Trebuie să inspire celor mici putere, unitate, decizie, angajament, veselie și bunadispozitie. În momentul in care și-a dorit copii, și-a luat angajamentul față de ei și față de el însuși că îi va crește. De lucrul ăsta nu poți să te mai dezici vreodată.

Indiferent de situația părinților, tatăl va fi tată mereu.

Cu cât mai mult timp va petrece tatăl în compania familiei și a copiilor cu atât relația cu ei va fi mai bună. Încurajez toate mămicile să facă în așa fel încât tatăl să petreacă cât mai mult timp cu copiii. De la el vor învața alte lucuri pe care mama poate nu le știe. Și oricât de priceputa ar fi mama in educarea unui copil, lipsa tatălui o să-l afecteze pe micuț la un moment dat. Așadar nu țineți copiii departe de tătici, vă va ușura munca, va întregi spiritul familiei și va învața copilul depre apartenență.

Tăticii implicați care vor să ia parte la un eveniment gratuit o pot face înscriindu-se AICI. Se va discuta despre rolul fundamental pe care îl au tații în creșterea și dezvoltarea copiilor dar și despre cum pot ajuta în perioada prenatala și postnatala.

DAD TO BE Acadamy: 16-17 Februarie (Week-end)

9.30-14.30 București, intrare liberă

Certificat de puericultură (la cerere)

Tombolă cu premii atractive.

“DAD TO BE Academy este un proiect de parenting complex, adaptat nevoilor viitorilor tati, un curs intens de puericultura care le ofera informatii importante despre perioada prenatala, nasterea si ingrijirea copilului, siguranta si alimentatia acestuia, relatia de cuplu si pregatirea psihologica a parintelui, cat si despre rolul important pe care tatii il au in dezvoltarea copilului”.

P.S: noi o să fim acolo. Ne vedem?