Dacă îi cumperi haine și îl trimiți la școala nu înseamnă că ți-ai făcut datoria de părinte. Dacă îl păstrezi in viața și îi oferi un acoperiș deasupra capului nu înseamnă că ești părinte. Oare a vrut el să se nască?
Unii părinți spun că ar trebui să li se mulțumească pentru eforturile pe care le-au făcut pentru copiii lor. Nu înțeleg de ce? Doar n-a fost alegerea copiilor să se nască. Ai făcut-o tu pentru o împlinire socială sau pur și simplu pentru că își dorea mult partenerul și voiai să-i arăți că îl iubești.
Indiferent de motivul pentru care l-ai adus pe lume, faptul că ai pierdut nopți cu el când era mic nu te face mamă. Și nici banii cheltuiți cu el nu te face mai mama decât altele. Mamă ești atunci când îl educi. Când tu și nimeni altcineva se ocupă de educația lui. Când îl înveți cu blândețe despre lume, când îi pui pixul în mâna pentru prima dată. Când cade și îl liniștești cu răbdare. Când îi arati lumea și îl asiguri că el e pe pământ ca să o facă mai bună. Părinte ești cu adevărat când îl crești tu, nu bunicii sau bonele. Ca să fii părinte trebuie să ai timp și răbdare. Dacă nu le ai la dispoziție, nu te face părinte. Fă-te corporatist sau om de afaceri, dar nu naște un copil. El nu e accesoriu, nu e opțional, e totul sau nimic.
Părinte adevărat ești atunci când nu aștepți nimic în schimb. Când îți pasă cu adevărat ce lași în urma ta. Și o lume rece, plină de bani și succes, fără împlinire sufleteasca nu înseamnă nimic.
ANNAZIDEZI 
Din pacate atat de putini inteleg asa.Majoritatea fac copii doar pentru a bifa si optiunea asta.Sau pentru”sa aiba grija de mine mai tarziu”.Imi pare atat de rau pentru asta.Dar nu ii convinge nimeni ca nu gresesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Concepțiile bătrânilor cel putin, nu se mai schimba. Iar cei care procedează cum ai spus tu, sunt egoiști. E greu sa realizezi ceva măreț și sa nu ceri nimic înapoi.
ApreciazăApreciază
Din câte știu, în religiile care admit reîncarnarea sufletelor se afirmă că apariția unui copil (reîncarnarea unui suflet) este dorită de către acesta.
Când spunem că un copil nu se naște din voia lui, se creează iluzia unei aduceri pe lume ”cu forța”, de ”undeva”, a ființei omenești.
D.p.d.v. materialist, câtă vreme o ființă nu există, nu putem spune că are voință. A spune că nu a vrut să se nască poate fi -la rigoare- adevărat, dar e totuna cu a spune că elefanții mov care nu există nu mănâncă spanac.
Totuși, în cazul fertilizării naturale, nu e vorba atât de voința părinților cât de cea a unei mici celule care dă din coadă să ajungă prima…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu făceam referire mai mult la responsabilitatea care apare odată cu copilul. La faptul că trebuie tratat ca pe o ființa umană și nu ca pe un accesoriu.
ApreciazăApreciază
Da. Până la urmă fiecare e un părinte mai bun sau mai prost după cum îi e predispoziția naturală; nu știu câți se autodepășesc în calitate de părinți. Un copil te face de obicei un om mai bun, mai înțelegător ca înainte, dar asta e mai mult contribuția copilului, a prezenței lui în viața părinților.
Este clar că oamenii cu o viață ordonată ritmic și scopuri nu prea egoiste pot avea grijă mai bine de copii (și de mai mulți odată). Dar cine știe? sunt lucruri care nu se pot cântări.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de frumos ai scris. Și ai foarte maare dreptate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult! Ma bucur ca ți-a plăcut,🙏🏼🤗😘
ApreciazăApreciază